Istoria apariției rasei Ciobănesc Olandez
Ciobănescul Olandez (Herder) a fost dezvoltat în Olanda în secolul al XIX-lea, în principal ca și câine de turmă. Se consideră că strămoșii săi sunt aceiași câini care au stat la baza ciobăneștilor belgieni, precum Malinois, și a ciobăneștilor germani. Inițial, accentul în procesul de selecție a fost pus pe calitățile de lucru, nu pe aspectul exterior. Fermierii aveau nevoie de un ajutor rezistent, inteligent și nepretențios, capabil să păzească turmele de oi și să protejeze proprietatea. Culoarea și tipul blănii nu aveau o importanță primordială pentru ei, ceea ce a contribuit la menținerea diversității genetice a rasei. Acești câini erau răspândiți în zonele rurale ale Olandei, în special în regiunile sudice (Brabant, Drenthe) și pe coastă.
Scăderea nevoii de câini de turmă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, din cauza reducerii pășunilor și a turmelor, a dus la periclitarea rasei. Cu toate acestea, entuziaștii au depus eforturi considerabile pentru a o salva. Primul standard al rasei a fost elaborat în 1898, an în care a fost recunoscut oficial și Clubul Olandez al Iubitorilor Rasei (Nederlandse Herdershonden Club - NHC). Federația Chinologică Internațională (FCI) a adoptat standardul modern al Ciobănescului Olandez în 1960 (standardul nr. 223). Astăzi, Ciobănescul Olandez nu este la fel de numeros ca, de exemplu, Ciobănescul German cu păr scurt, dar rasa are fanii săi devotați în întreaga lume. Este din ce în ce mai des folosit ca și câine de pază, de companie, precum și în diverse sporturi, în poliție și în serviciile de salvare. Se descurcă excelent ca și câine-ghid pentru persoanele nevăzătoare și în activități de căutare pe urmă.
Cum arată Ciobănescul Olandez: descrierea detaliată a aspectului
Înainte de a adopta orice animal, este esențial să studiați cu atenție caracteristicile rasei. În cazul Ciobănescului Olandez, aspectul său combină forța, proporționalitatea și funcționalitatea. Este un câine de talie și greutate medie, musculos, cu un corp puternic și bine echilibrat, ceea ce denotă rezistență. Lungimea corpului depășește ușor înălțimea la greabăn (aproximativ 10:9). Expresia ochilor este inteligentă și vigilentă.
Capul este proporțional cu corpul, în formă de pană, uscat, fără riduri. Craniul este plat, iar trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, dar vizibilă. Botul este puțin mai lung decât craniul. Buzele sunt strânse. Dinții sunt puternici, cu mușcătură în foarfecă.
Ochii sunt de mărime medie, migdalați, ușor oblici, de culoare închisă (preferabil maro-închis).
Urechile sunt de mărime medie, drepte, așezate sus. Când câinele este alert, acestea sunt îndreptate înainte.
Corpul este robust. Spatele este scurt, drept și puternic. Șalele sunt puternice, nici lungi, nici înguste. Crupa nu trebuie să fie scurtă sau prea înclinată. Pieptul este adânc, dar nu prea lat, cu coaste moderat arcuite.
Coada în stare de repaus atârnă drept sau ușor curbată, ajungând la jaret. În mișcare, este purtată mai sus, dar nu se încolăcește niciodată și nu se așază pe spate.
Membrele sunt puternice, cu oase bine dezvoltate și mușchi puternici. Membrele anterioare sunt drepte, cu metacarpiene solide. Umerii sunt oblici, coatele aderă strâns la piept. Membrele posterioare sunt puternice, cu unghiuri bine definite ale jaretului. Labele sunt ovale, compacte, cu pernițe tari și închise la culoare și gheare negre.
Principala particularitate a Ciobănescului Olandez este blana sa, care vine în trei varietăți:
- Păr scurt: Blana este destul de aspră, bine lipită de corp, cu un substrat dens.
- Păr lung: Blana este lungă, dreaptă (sau ușor ondulată), aspră la atingere, nu creață, cu un substrat dens. Pe cap, urechi, labe și partea posterioară a membrelor anterioare, părul este mai scurt. La gât și pe piept formează o „coamă”, iar pe partea posterioară a membrelor posterioare – „pantaloni”. Coada este bogată în păr.
- Păr sârmos: Întregul corp este acoperit cu o blană deasă, aspră, zburlită, cu un substrat dens. Blana trebuie să fie deasă. Pe cap, părul formează „sprâncene”, „mustăți” și „barbă” caracteristice. Coada este bine acoperită de păr. Acest tip de blană necesită îngrijire specifică, inclusiv trimare.
Culoarea pentru toate cele trei tipuri de blană este tigrată (brindle). Culoarea de bază poate fi auriu (de la nisipiu deschis la castaniu-roșcat) sau argintiu-cenușiu. Dunga (brindle) este clară, de culoare închisă (preferabil neagră), distribuită pe tot corpul, inclusiv pe „guler”, „pantaloni” și coadă. Prea mult negru (o manta complet neagră) este nedorit. Masca pe bot este de dorit.
Greutatea unui Herder poate ajunge la 30–32 kg, ceea ce, împreună cu înălțimea considerabilă, face ca întreținerea într-un apartament mic să fie problematică fără exerciții fizice suficiente. Câinele are o structură osoasă puternică, care îi permite să suporte sarcini fizice mari. Musculatura este bine dezvoltată, de aceea animalul are nevoie de antrenamente regulate. Membrele pot fi considerate cea mai puternică parte a corpului – sunt destul de înalte și puternice. Această rasă adoră să alerge, deoarece rezistența și dorința de a fi utilă îi sunt în sânge. De îndată ce expozițiile și competițiile canine au devenit la modă, Ciobănescul Olandez a devenit un participant indispensabil la astfel de evenimente, clasându-se adesea printre lideri.
