Istoria originii rasei
Istoria rasei Ciobănesc Est-European este indisolubil legată de istoria Uniunii Sovietice. Lucrările de creare a rasei au început în anii 1930 în canisa centrală de câini de serviciu „Steaua Roșie”. Scopul principal a fost crearea unui câine care să depășească prin calitățile sale de lucru și rezistență rasele existente, în special ciobănescul german cu păr scurt. Era nevoie de un câine capabil să lucreze în condițiile climatice aspre ale URSS – de la frigul arctic la deșerturile fierbinți ale Asiei Centrale.
Ca bază au fost luați reprezentanți ai ciobănescului german, care au fost încrucișați în mod deliberat cu alte rase (lista exactă a raselor este încă un subiect de dezbatere, dar se crede că printre ele s-ar fi putut număra laika și unele rase locale). Selecția s-a desfășurat după criterii stricte: au fost selectați indivizi mai mari, mai masivi și mai rezistenți, cu un sistem nervos puternic. CEE trebuia să fie un soldat universal: să păzească frontierele, să lucreze în serviciul de convoi, să participe la operațiuni de căutare și să servească în armată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acești câini s-au dovedit a fi adevărați eroi: au fost sanitari, curieri, geniști și diversioniști.
Primul standard, care a consolidat tipul unic al rasei CEE, a fost aprobat în 1964. Acest standard a delimitat clar Ciobănescul Est-European de strămoșul său german, subliniind dimensiunea mai mare, linia dreaptă a spatelui și un alt tip de mișcare. Astăzi, rasa este recunoscută de Uniunea Chinologică Internațională (UCI) și de multe organizații chinologice naționale din țările fostei URSS. Cu toate acestea, Federația Chinologică Internațională (FCI) încă nu a recunoscut CEE ca rasă separată, considerând-o o variantă a ciobănescului german, ceea ce nu împiedică rasa să aibă milioane de fani în întreaga lume.
Cum arată Ciobănescul Est-European: standardul rasei
Ciobănescul Est-European este un câine mare, armonios construit, care lasă o impresie de forță și încredere. Aspectul său este o întruchipare a funcționalității și nobleței. Constituția este ușor alungită, cu o osatură puternică și o musculatură reliefată și uscată.
- Capul: În formă de pană, proporțional cu corpul, destul de masiv. Fruntea este plată, trecerea de la frunte la bot este moderat pronunțată. Botul are o lungime aproximativ egală cu cea a craniului.
- Ochii: De formă ovală, de dimensiuni medii, așezați oblic. Culoarea – de la căprui închis la aproape negru. Privirea este inteligentă, atentă și sigură.
- Urechile: De dimensiuni medii, drepte, așezate sus, în formă de triunghi isoscel. La căței, urechile se pot ridica până la 4–5 luni.
- Corpul: Spatele este drept, lat și puternic. Greabănul este bine dezvoltat, cu 1–2 cm mai înalt decât crupa. Salele sunt scurte, musculoase. Crupa este rotunjită, lungă, cu o ușoară înclinație.
- Coada: În formă de sabie, în stare de calm este lăsată în jos, ajungând la jaret. La excitare se ridică la linia spatelui.
- Blana: Desă, aspră, dreaptă, cu un subpăr bine dezvoltat. O astfel de „haină” protejează în mod fiabil câinele de orice vreme rea.
Culoarea blănii poate varia, dar clasice sunt considerate: negru, șa (cu o „pelerină” neagră pe spate și flancuri pe un fond mai deschis), negru și cafeniu și gri-zonal. Fondul poate varia de la gri deschis la cafeniu intens. O caracteristică importantă este masca închisă la culoare pe bot.
