Istoria apariției rasei
Istoria Eurasierului este un exemplu de selecție științifică și direcționată, având ca scop crearea câinelui ideal pentru familie. Munca de dezvoltare a acestei rase a început în anii 1950 (faza activă a fost în 1960), când crescătorul german Julius Wipfel, împreună cu colaboratoarea sa Charlotte Baldamus, au decis să creeze câinele „nordic” ideal. Scopul lor a fost să combine un aspect exotic atractiv cu un caracter minunat și blând, adaptat maxim la viața în condițiile moderne, inclusiv în apartamentele de oraș.
Experimentul a început prin încrucișarea a două rase. Ca bază au fost folosiți Chow Chow de culoare roșcată și neagră, care au adus în genotip calmul și independența, și Spitz German (Wolfspitz sau Keeshond), care a adăugat o minte ageră, capacitatea de învățare și orientarea către om. Prima generație de câini a primit numele de „Wolf-Chow”. Acești câini aveau deja multe trăsături dorite, dar crescătorii aspirau la perfecțiune.
Pentru a consolida eleganța, a îmbunătăți structura blănii și a adăuga și mai multă prietenie, în 1972 a fost introdus sânge de Câine Samoyed în programul de reproducere. Tocmai acest ultim retuș a format rasa așa cum o cunoaștem astăzi. Rezultatul a fost un câine de familie sociabil, foarte devotat, deloc agresiv (spre deosebire de unii strămoși), dar puțin încăpățânat.
Un fapt interesant: la formarea rasei a participat celebrul etolog și laureat al Premiului Nobel, Konrad Lorenz. El a achiziționat un cățeluș din primele generații, a fost încântat de caracterul câinelui și a susținut activ munca lui Wipfel. În 1973, rasa a fost recunoscută oficial de Federația Chinologică Internațională (FCI) sub noul nume - Eurasier. Acest nume simbolizează îmbinarea rădăcinilor europene (Wolfspitz) și asiatice (Chow Chow, Samoyed). Apropo, dacă vă interesează rasele asiatice rare, acordați atenție și la Kai (Câinele Tigru), deși ca și caracter diferă semnificativ de blândul Eurasier.
Cum arată Eurasierul: descriere detaliată a aspectului
Eurasierul este un câine armonios construit, de mărime medie, tip Spitz, cu urechi ridicate și un „zâmbet” caracteristic. Nu trebuie să fie prea greoi, ca un Chow Chow, dar nici prea ușor. Eleganța combinată cu robustețea este cheia înțelegerii exteriorului acestei rase.
Capul și botul
Capul are formă de pană, privit atât de sus, cât și din lateral. Craniul este lat, dar nu exagerat, fruntea plată cu un șanț bine definit. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este vizibilă, dar lină, nu bruscă. Botul este puternic, nu ascuțit, lungimea botului fiind aproximativ egală cu lungimea craniului.
- Nas: Trufa nasului este de mărime medie, întotdeauna de culoare neagră.
- Buze: Uscate, bine lipite, negre.
- Limbă: Aceasta este o trăsătură specială. Limba poate fi roz, complet albastru-neagră (moștenire de la Chow Chow) sau pătată (roz cu pete albastre). Toate variantele sunt admise de standard.
- Ochi: Întunecați, de mărime medie, cu o tăietură ușor oblică (migdalați). Privirea este inteligentă, vie și prietenoasă. Conturul pleoapelor este obligatoriu negru.
- Urechi: Triunghiulare, ridicate, de mărime medie, cu vârfurile rotunjite. Plasate la o distanță mare una de alta (aproximativ lățimea bazei urechii).
Corp și membre
Gâtul este musculos, de lungime medie, trecând lin într-un greabăn pronunțat. Spatele este puternic, drept și excelent îmbrăcat în mușchi. Cutia toracică este ovală, adâncă, coborând până la coate. Coada Eurasierului este mândria sa. Este prinsă sus, acoperită des cu păr lung, în stare de repaus poate fi lăsată jos, dar în mișcare este obligatoriu răsucită în inel sau semi-inel pe spate, lipită strâns de acesta.
Blana și culoarea Eurasierului
Blana este de lungime medie, dublă: constă dintr-un subpăr des și moale și un păr de acoperire mai dur. Pe bot, urechi și partea anterioară a picioarelor părul este scurt. Pe partea posterioară a picioarelor din față există „franjuri”, iar pe cele din spate - „pantaloni” bogati. La gât, blana formează o coamă moderată, dar nu trebuie să fie la fel de masivă ca la Chow Chow.
Culori admise: Standardul rasei permite aproape toate culorile și combinațiile acestora. Cele mai răspândite: roșcat, roșu, lupiu (gri-zonar), negru, negru cu bronz, galben-pal. Culori neadmise: Alb pur, alb cu pete (bălțat) și culoarea ficatului (maro). Marcajele albe (de exemplu, pe piept) nu sunt dorite, dar pete mici se întâlnesc uneori.
