Istoria originii Bracului francez de tip Pirinei
Istoria Bracilor francezi este un drum lung, care își are originea în negura timpului. Se consideră că strămoșii lor au fost vechii pontatori spanioli și italieni, care au ajuns în Franța încă din Evul Mediu. Pentru o lungă perioadă de timp, acești câini au fost crescuți exclusiv pentru calitățile lor de lucru, fără a se acorda o atenție deosebită aspectului exterior. Ei erau cunoscuți sub denumirea generică de „braque”, care se traduce din franceză ca „cel care face pontare” sau „a indica”. Acești câini au stat la baza multor rase moderne de pontatori continentali, lăsându-și amprenta genetică în întreaga Europă.
Mult timp, Bracii francezi nu au avut o diviziune clară în tipuri. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, au apărut divergențe între crescători cu privire la aspectul dorit. Unii doreau să păstreze tipul vechi, mai greu și mai masiv, în timp ce alții vedeau viitorul rasei în exemplare mai ușoare, mai rapide și mai elegante. Acest lucru a dus la formarea treptată a două rase distincte, deși foarte apropiate:
- Tipul Gasconia: Mai mare, mai greu, cu trăsături mai pronunțate ale copoilor vechi (de exemplu, pliuri de piele, urechi mai lungi). Este considerat mai apropiat de tipul original al Bracilor francezi.
- Tipul Pirinei: Mai mic, mai ușor, mai atletic și mai energic. Acest tip a fost dezvoltat de vânătorii din preajma Munților Pirinei, care aveau nevoie de un ajutor neobosit și rapid pentru vânătoarea în teren montan dificil.
Tipul Pirinei a câștigat rapid popularitate datorită versatilității, eleganței și capacității sale de muncă incredibile. S-a dovedit a fi perfect adaptat cerințelor moderne de vânătoare. Recunoașterea oficială și separarea în două tipuri a avut loc la mijlocul secolului al XX-lea, când au fost create standarde separate pentru fiecare rasă. Astăzi, Bracul francez de tip Pirinei este mult mai răspândit și mai popular decât ruda sa din Gasconia și este apreciat de vânătorii din întreaga lume pentru calitățile sale excepționale de lucru și caracterul minunat.
Standardul rasei și aspectul exterior al Bracului de Pirinei
Bracul francez de tip Pirinei este un câine de talie medie, cu o constituție armonioasă, musculos, dar fără a fi greoi. Emană noblețe, forță și rezistență. Aspectul său este întruchiparea funcționalității, unde fiecare trăsătură subliniază scopul său vânătoresc.
Capul Bracului de Pirinei are o formă caracteristică: craniul este aproape plat sau ușor rotunjit, cu un stop (trecerea de la frunte la bot) puțin pronunțat. Botul este drept, puțin mai scurt decât craniul. Buzele nu sunt prea groase, cea superioară acoperind-o ușor pe cea inferioară. Nasul este întotdeauna de culoare maro, cu nări bine deschise.
Ochii - una dintre cele mai expresive trăsături ale rasei. Au o culoare castanie sau galben-închis, cu o expresie inteligentă, blândă și devotată. Privirea este directă și deschisă. Urechile sunt prinse sus, puțin deasupra liniei ochilor. Nu sunt prea lungi, se pliază ușor spre față și au mici cute. Vârful urechii trebuie să fie rotunjit.
Corpul câinelui este robust și atletic. Gâtul este lung, musculos și poate avea o salbă mică. Greabănul este bine pronunțat. Spatele este drept și puternic. Crupa este ușor înclinată. Pieptul este adânc, dar nu prea lat, ceea ce asigură rezistență în timpul alergării prelungite. Abdomenul este moderat ridicat, spre deosebire de abdomenul mai suplu al Bracului francez de tip Gasconia.
Coada poate fi scurtă din naștere sau lungă. Dacă un câine se naște cu coadă lungă, aceasta era în mod tradițional cupată, însă în multe țări această practică este acum interzisă. Câinele își ține coada orizontal sau ușor lăsată în jos.
Blana Bracului de Pirinei este scurtă, fină și deasă, oferind o bună protecție împotriva intemperiilor. Pe spate poate fi puțin mai aspră. Culoarea blănii vine în două variante principale:
- Castaniu (maro): Poate fi unicolor sau cu pete albe pe piept și labe.
- Alb cu pete castanii: Petele pot fi de diferite dimensiuni, uneori cu stropi de culoare. Această culoare este mai des întâlnită.
