Istoria originii gończy-saintonge
Istoria acestei rase este strâns legată de tradițiile aristocratice de vânătoare ale Franței. Petit Gascon-Saintongeois este rezultatul direct al unei munci selective deliberate, începută la mijlocul secolului al XIX-lea. La acea vreme, rasa gończy-saintonge, cunoscută pentru calitățile sale excepționale de lucru, se afla pe cale de dispariție din cauza consangvinizării strânse și a scăderii popularității vânătorilor de mari dimensiuni.
Contele Joseph de Carayon-Latour, un vânător pasionat, și-a propus să salveze rasa. A încrucișat câțiva reprezentanți supraviețuitori ai gończy-saintonge cu maiestuoșii gończy bicolori gascon, care aparțineau baronului de Ruble. Rezultatul acestei uniuni a fost apariția unei noi rase — gończy-saintonge. Cu toate acestea, genele gończy-gascon s-au dovedit a fi dominante, iar tipul original al gończy-saintonge nu a putut fi reprodus. În schimb, s-a născut o nouă rasă, elegantă și rezistentă.
Versiunea mică, Petit Gascon-Saintongeois, a apărut ceva mai târziu. A fost dezvoltată prin selecția atentă a celor mai mici exemplare din cuiburile de gończy-saintonge mari. Scopul a fost de a crea un câine mai ușor și mai agil, ideal adaptat pentru vânătoarea de vânat mic, precum iepurii și vulpile. Această variantă „mică” a câștigat rapid popularitate printre vânătorii din sud-vestul Franței, unde rămâne răspândită și astăzi. În ciuda numelui, este un câine de talie medie, iar adjectivul „mic” este folosit doar pentru a-l deosebi de ruda sa mai mare. În afara Franței, rasa rămâne destul de rară. Temperamentul său independent este similar cu cel al altor gończy francezi, precum gończy-ariegeois sau gończy-mic-albastru-gascon.
Cum arată gończy-saintonge: standardul rasei
Petit Gascon-Saintongeois este un câine cu un aspect nobil, în care forța și eleganța se împletesc armonios. Are o morfologie tipică pentru gończy, ceea ce atestă rezistența și viteza sa.
- Aspectul general: Un câine bine echilibrat, atletic, cu o formă alungită, cu oase puternice și mușchi bine dezvoltați.
- Capul: Lung, dar nu prea lat. Craniul este ușor bombat, protuberanța occipitală este clar vizibilă. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, puțin pronunțată.
- Botul: Drept, de aceeași lungime ca și partea craniană. Buzele sunt strâns aderente, buza superioară acoperind ușor pe cea inferioară. Nasul este mare, de culoare neagră.
- Urechile: Aceasta este una dintre cele mai caracteristice trăsături ale rasei. Sunt lungi, subțiri, prinse jos (la nivelul ochilor sau mai jos), ușor răsucite spre interior și terminate cu o ascuțire.
- Ochii: De formă ovală, de culoare maro închis. Privirea este calmă, ușor tristă, dar în același timp inteligentă și pătrunzătoare.
- Gâtul: Lung, ușor curbat, cu un mic fanon (pliu de piele).
- Corpul: Spatele este drept și puternic. Șalele sunt ușor arcuite, bine conectate cu spatele. Crupa este lată, ușor înclinată. Pieptul este adânc și lung, asigurând suficient spațiu pentru plămâni.
- Coada: De formă de sabie, groasă la bază și se îngustează treptat spre vârf. Câinele o poartă cu grație, dar nu o ridică deasupra spatelui.
- Membrele: Drepte, paralele, cu oase puternice și mușchi uscați. Lăbuțele sunt compacte, ovale („de iepure”), cu degetele strâns adunate și pernuțe rezistente.
- Blana și coloritul: Blana este scurtă, deasă și netedă. Culoarea principală este alb cu pete negre. Petele pot fi de diferite dimensiuni, uneori atât de mari încât câinele pare aproape negru cu semne albe. Este permisă o pătare neagră densă. Pe obraji, deasupra ochilor și pe partea interioară a urechilor sunt prezente semne de culoare gălbui-palid sau ca de căprioară.
