Istoria și originea German Pinscher
Istoria German Pinscher este strâns legată de cea a Pinscherului Pitic (Zwergpinscher) și a Schnauzerului. Timp de secole, acești câini au fost cunoscuți în Germania ca ajutoare universale la fermă. Sarcina lor principală era să prindă șobolani și alte rozătoare în grajduri și case, motiv pentru care au primit porecla „Rattler” (vânători de șobolani). În plus, păzeau proprietatea și însoțeau căruțele.
Inițial, „pinscher” era mai degrabă o descriere a unui tip de câine (vânător de șobolani cu păr neted) decât o rasă specifică. Pinscherii și Schnauzerii (varianta cu păr sârmos) se nășteau adesea în același cuib și erau înregistrați ca o singură rasă. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea a început selecția direcționată. În 1879, German Pinscher a fost recunoscut ca rasă separată. Se crede că Friedrich Louis Dobermann, creatorul faimoasei rase Doberman, a folosit tocmai Pinscheri Germani (sau strămoșii lor direcți) ca una dintre bazele pentru crearea câinelui său de serviciu, de talie mai mare.
Cele două războaie mondiale au avut un impact devastator asupra rasei. În special după Al Doilea Război Mondial, German Pinscher s-a aflat pe punctul de a dispărea complet. Între 1949 și 1958, în Germania de Vest nu a fost înregistrat niciun cuib. Rasa a fost practic salvată de un entuziast pe nume Werner Jung, care a adunat câțiva reprezentanți supraviețuitori și, folosind Pinscheri Pitici pentru a reîmprospăta sângele, a început un program de revitalizare. Datorită eforturilor sale, astăzi ne putem bucura de compania acestor câini minunați.
Cum arată German Pinscher: descrierea aspectului exterior
German Pinscher este întruchiparea puterii și eleganței, fără niciun detaliu de prisos. Este un câine de talie medie, cu o postură mândră și linii fluide. Corpul său are un format pătrat, ceea ce înseamnă că lungimea corpului este aproximativ egală cu înălțimea la greabăn.
- Capul: În formă de pană, lung și îngust. Fruntea este plată, fără riduri. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, dar clar definită.
- Botul: Puternic, corespunzând proporțiilor generale ale capului. Buzele sunt subțiri, închise la culoare, strâns lipite de maxilare. Mușcătura este în foarfecă.
- Ochii: De mărime medie, ovali, de culoare închisă. Expresia este inteligentă și vigilentă.
- Urechile: Prinse sus. Pot fi atât cupate (acolo unde este permis de lege - în România cuparea este interzisă), cât și naturale. Urechile naturale au formă de V, atârnând pe cartilaj, lipite de obraji.
- Gâtul: De lungime medie, uscat și musculos, fără salbă, elegant curbat.
- Corpul: Spatele este drept și puternic, scurt, moderat de lat. Linia superioară este ușor înclinată de la greabăn la crupă. Pieptul este adânc, moderat de lat, cu un antepiept bine dezvoltat.
- Coada: Prinsă sus. Ca și urechile, poate fi cupată (se lasă 2–3 vertebre) sau naturală. Coada naturală poate avea formă de sabie sau de seceră.
- Membrele: Drepte, paralele, cu oase puternice și musculatură bine dezvoltată. Lăbuțele sunt compacte („de pisică”), cu degete strânse și gheare puternice, de culoare închisă.
Blana și culorile
Blana este unul dintre principalele avantaje ale rasei pentru întreținerea în apartament. Este scurtă, dreaptă, deasă, lucioasă și bine lipită de corp, fără subpar. Acest lucru face ca îngrijirea să fie minimă.
Standardul recunoaște două tipuri principale de culori:
- Unicolor: Diferite nuanțe de roșu (de la roșu-căprior la roșu-brun intens).
- Negru și foc (Black and Tan): Culoarea de bază este un negru intens, lăcuit, cu marcaje (pete de foc) roșu-ruginii, clar delimitate, deasupra ochilor, pe bot, pe gât, pe piept (două triunghiuri), pe lăbuțe și sub coadă.
