Spitz German Mijlociu (Mittelspitz)

Patria Spitz-ului este Germania, deși rădăcinile acestui grup de rase merg mult mai adânc în istorie. Se presupune că strămoșii lor direcți au fost așa-numiții „câini de turbă” (Canis familiaris palustris), ale căror rămășițe sunt găsite în așezările lacustre din epoca de piatră. Acest lucru face din Spitz una dintre cele mai vechi forme de câini domestici, care și-au păstrat aspectul original aproape neschimbat. Ei nu sunt rezultatul unei selecții complexe sau al încrucișării a zeci de rase – sunt un tip natural, aborigen, de câine european.

În zilele noastre, Mittelspitz-ul este achiziționat în principal ca un companion de canapea, vedetă pe Instagram și prieten fidel pentru plibări în parc. Însă în trecut, erau folosiți într-un scop cu totul diferit. Erau câinii de lucru ai țăranilor și meșteșugarilor („câinii oamenilor de rând”). În rol de paznici, datorită lătratului sonor și auzului incredibil de fin, acești câini anunțau la timp apropierea străinilor sau a animalelor sălbatice de casele, viile și pășunile stăpânilor lor. Nu aveau dreptul la greșeală sau la somn în post.

Este interesant că, spre deosebire de câinii ciobănești, Spitz-ului îi lipsește instinctul de vânătoare – aceasta a fost o cerință importantă a selecției. Un câine care păzește curtea nu trebuia să fugă după un iepure în pădure sau să sugrume găinile din gospodărie. Tocmai de aceea, Mittel-ul modern se simte atât de confortabil alături de alte animale mici.

Recunoașterea oficială a venit mai târziu. În 1899, în Germania a fost creat clubul „Verein für Deutsche Spitze”, unde au fost elaborate primele standarde ale rasei „Spitz”. Tot atunci a început împărțirea câinilor în diferite categorii de mărime, pentru a păstra diversitatea populației – de la reprezentanți miniaturali până la cei mari.

Mittelspitz este un câine compact, cu format pătrat, care emană încredere și demnitate. „Formatul pătrat” înseamnă că înălțimea câinelui la greabăn este aproximativ egală cu lungimea corpului său. Acest lucru asigură animalului o manevrabilitate și o rezistență excelente.

Capul și botul

Capul este proporțional cu corpul, de formă cuneiformă, amintind de cel al unei vulpi. Aceasta este una dintre cărțile de vizită ale rasei – expresia „de vulpe”, șireată și inteligentă. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, dar clar vizibilă, nu bruscă. Botul are o lungime moderată, nu prea ascuțit, dar nici „turtit”. Puntea nazală este mică și rotundă. Trufa (nasul) este de dorit să fie negru pur, însă la câinii de culoare maro poate fi maro-închis, armonizându-se cu nuanța blănii.

Ochii și urechile

Urechile sunt mici, triunghiulare, prinse sus și apropiate una de cealaltă. Ele stau întotdeauna vertical, cu vârfurile rigide și ascuțite, conferind câinelui un aspect permanent alert. Ochii sunt de mărime medie, migdalați sau ușor ovali, de culoare închisă. Pleoapele sunt negre (la câinii maro – maro-închis) și se închid bine, prevenind inflamațiile frecvente caracteristice raselor cu ochi „umezi”.

Corpul și membrele

Gâtul acestor câini este de lungime medie, uscat, fără fanoane, ușor curbat la ceafă. Principala podoabă a gâtului este blana, care formează un guler luxos și bogat, asemănător coamei unui leu. Spatele este scurt, drept și solid. Toracele este bine dezvoltat, adânc, cu o lățime moderată. Coada este mândria Spitz-ului. Are o lungime medie, este prinsă sus și rulată într-un inel deasupra spatelui, lipită strâns de acesta. Este acoperită cu o blană foarte lungă și infoiată, creând efectul unui pompon.

Membrele sunt drepte, paralele, cu o osatură solidă. Unghiurile articulațiilor sunt moderate, asigurând câinelui mișcări ușoare și elastice. Labele sunt mici, rotunde („labe de pisică”), cu degetele strânse, iar ghearele sunt puternice, adesea de culoare neagră.

Tipul și structura blănii

Blana Spitz-ului este dublă. Este compusă dintr-un păr de acoperire lung și drept, care nu stă lipit de corp, și un subpăr scurt, foarte des și lânos. Tocmai subpărul „susține” firul de păr exterior, creând acea siluetă voluminoasă. Pe bot, urechi și partea din față a picioarelor, părul este scurt și des, catifelat la atingere. Pe picioarele din spate se formează „pantaloni” bufanți.

Culorile Mittelspitz-ului

Paleta de culori a Spitz-ului mijlociu impresionează prin diversitate. Standardul acceptă:

• Negru: un negru profund, ca lacul, fără pete roșcate; pielea de sub blană este de asemenea închisă la culoare.
• Alb: alb pur, fără tente gălbuie, în special la urechi (ceea ce se întâmplă frecvent).
• Maro: o nuanță uniformă de ciocolată neagră.
• Oranj (portocaliu): o culoare vie, saturată, care poate varia de la crem deschis până la roșu închis.
• Gri-lup (Wolfsgrau/Zonary Grey): gri-argintiu cu vârfurile firelor de păr negre. Este obligatorie prezența unei „măști” închise pe bot și a „ochelarilor” în jurul ochilor.
• Alte culori: aici intră crem, negru cu arămiu (black and tan), pătat (parti-color, unde fondul este alb, iar petele sunt negre, maro, gri sau oranj).

Adesea apare confuzie între diferitele tipuri de Spitz german. Este important de înțeles că este vorba de o singură rasă, împărțită după categorii de înălțime. Dacă Spitz German Mare (Grossspitz) vi se pare prea mare pentru apartament, iar Pomeranianul prea fragil și decorativ, atunci Mittelspitz este „calea de mijloc”.

Mai jos găsiți un tabel comparativ al categoriilor de talie învecinate, pentru a vă putea decide exact:

Câinii din rasa „Mittelspitz” sunt unii dintre cei mai loiali reprezentanți ai lumii canine. Se atașează puternic nu doar de stăpân, ci și de teritoriul „lor”, adică casa în care locuiesc. Sunt proprietari prin natura lor. Pentru ei este important să controleze perimetrul și să știe că toată „haita” este în siguranță.

Acești câini au nevoie de grijă regulată și contact emoțional. Sunt foarte geloși, este adevărat. De aceea, în cazul lipsei de atenție din partea stăpânului sau apariției unui nou favorit în familie, își vor manifesta nemulțumirea – pot ignora demonstrativ comenzile sau chiar pot face mici năzbâtii. Dacă însă Spitz-ul mijlociu simte din plin dragostea stăpânului, se transformă într-o ființă ideală: afectuoasă, ascultătoare, veselă și incredibil de prietenoasă.

Mittelspitz-ul are un caracter foarte ferm, uneori chiar dominant și independent. În ciuda dimensiunilor mici, se simt încrezători în orice situație. Nu au „complexul câinelui mic”. Sunt oricând gata să sară în apărarea stăpânilor. Desigur, calitățile lor de pază diferă de rasele de serviciu serioase. Dacă aveți nevoie de o protecție puternică, ar trebui să vă orientați către un Schnauzer Uriaș, dar dacă vă trebuie o „sonerie” vigilentă, care nu va rata niciun foșnet, Mittel-ul se va descurca mai bine.

Important: Câinii acestei rase nu trebuie sub nicio formă dați altor persoane la vârsta adultă. Sunt monogami. Spitz-ii se atașează o dată pentru totdeauna de o singură familie, iar chiar și o despărțire scurtă de cei dragi (de exemplu, în timpul vacanței) o percep extrem de dureros, putând refuza mâncarea și cădea în depresie.

Mittelspitz-ul, fiind o rasă aborigenă, se distinge printr-o imunitate și o sănătate foarte bună. Sunt longevivi. Genetica lor este mult mai „curată” decât la multe rase decorative create artificial. Totuși, ca orice ființă vie, au punctele lor slabe.

Pentru ca animalul dvs. să fie sănătos, activ și plin de viață, nu uitați să-l vaccinați la timp cu vaccinuri polivalente și să mergeți cu el la medicul veterinar pentru controale de rutină cel puțin o dată pe an. Iată o listă a problemelor cu care se poate confrunta proprietarul unui Mittel:

• Luxația de rotulă (Patella Luxation): Este cea mai răspândită problemă ortopedică la Spitz-ii de toate mărimile. Aveți grijă ca patrupedul să nu sară de pe suprafețe înalte pe o podea alunecoasă.
• Probleme dentare: Din cauza dispunerii înghesuite a dinților într-un maxilar mic, Spitz-ii sunt predispuși la formarea tartrului și pierderea timpurie a dinților. Curățarea dinților trebuie să devină o rutină.
• Colaps traheal: O tuse caracteristică, asemănătoare unui măcăit, poate apărea la presiunea zgărzii. Se recomandă folosirea unui ham în loc de zgardă pentru plimbări.
• Alopecia X (boala pielii negre): Este pierderea blănii de etiologie necunoscută. Adesea este provocată de tunsul scurt „cu mașina”. Nu tundeți niciodată Spitz-ul la piele!

O atenție deosebită trebuie acordată alimentației Spitz-ului. Reprezentanții acestei rase sunt predispuși la obezitate, deoarece le place foare mult să mănânce și sunt experți în cerșitul bucățelelor gustoase. Trebuie controlată cu strictețe cantitatea de hrană consumată. Excesul de greutate este calea sigură către probleme cardiace și articulare. Ocazional, în mâncare se pot adăuga suplimente vitamino-minerale destinate câinilor cu păr lung (cu biotină și omega-3), dar numai după consultarea medicului.

Spitz-ul German Mijlociu este un soldat universal. Se va simți bine atât în condiții de oraș, cât și în realitățile rurale ale unei curți. Dacă planificați să țineți animalul în curtea unei case private cea mai mare parte a timpului, asigurați-i un țarc călduros cu cușcă. Dar țineți minte: Spitz-ul este un animal social, nu poate trăi fără comunicarea cu oamenii. Ținerea permanentă în lanț sau în izolare va distruge psihicul câinelui.

Acești câini nu trebuie să se răcească excesiv (deși subpărul des ține bine de cald) sau să stea sub soarele arzător vara (riscul de insolație din cauza blănii dese este mare). Un Spitz care locuiește în apartament necesită plimbări lungi regulate – minim de două ori pe zi câte 30-40 de minute. Acești câini adoră nespus să se joace și să alerge la aer curat, să prindă mingea sau pur și simplu să exploreze teritorii noi.

Grooming: mituri și realitate

Pe mulți îi sperie blana voluminoasă a Spitz-ului, crezând că îngrijirea ei este un coșmar. În realitate, totul este mai simplu. Structura blănii este de așa natură încât nu este predispusă la încâlcire (dacă nu este neglijată). Pentru ca animalul dvs. să aibă mereu un aspect îngrijit, trebuie să respectați câteva reguli simple:

1. Periajul: De câteva ori pe săptămână (2-3 ori), Spitz-ul trebuie periat cu o perie țesală și un pieptene metalic. În perioada de năpârlire (primăvară/toamnă) – zilnic. Tehnica este importantă: trebuie periat „de la rădăcină”, separând blana pe cărări, pentru a pieptăna subpărul, nu doar a-l mângâia pe deasupra.
2. Spălarea: Acești câini trebuie spălați extrem de rar, doar când sunt foarte murdari (o dată la 1,5 – 2 luni). Sunt curați, iar blana lor are capacitatea de autocurățare. Spălarea frecventă îndepărtează stratul protector de grăsime.
3. Cosmetica: La spălare folosiți obligatoriu un șampon hidratant special și balsam-condiționer. Blana uscată devine casantă. În apa pentru clătire nu adăugați uleiuri „după ochi”, mai bine folosiți spray-uri profesionale.
4. Tunsul: Spitz-ii au nevoie doar de tuns igienic (lăbuțe, zona de sub coadă, urechiușe). Tunsorile model, în special cele „tip Boo”, sunt categoric interzise de medicii veterinari dermatologi, deoarece acest lucru perturbă termoreglarea și creșterea blănii.

Nu uitați să spălați regulat ochii animalului (se poate cu o loțiune specială sau infuzie slabă de mușețel), tăiați-i lunar ghearele (adesea nu se tocesc singure din cauza greutății mici a câinelui) și curățați-i ocazional dinții cu o pastă specială pentru câini.

Mittelspitz-ii sunt niște intelectuali. Sunt câini inteligenți și ageri, care se dresează ușor și memorează comenzile fulgerător. Totuși, au o particularitate – viclenia. Ei înțeleg rapid unde pot „trișa”. De aceea veți avea nevoie de răbdare și consecvență.

La un Spitz nu trebuie sub nicio formă să țipați și cu atât mai puțin să aplicați forța fizică. Acești câini au simțul demnității și cer respect. Violența va face câinele temător sau agresiv. Cea mai bună metodă este întărirea pozitivă (recompense, laude, joc).

Lupta cu lătratul: Acesta este momentul cheie al educației. Spitz-ul trebuie educat cu strictețe în ceea ce privește vocea. De mic trebuie dezvățat să latre din orice motiv. Comanda „Taci” trebuie învățată printre primele. Dacă ratați acest moment, veți avea un câine care „comentează” fiecare sunet din scară.

De asemenea, Spitz-ii se obișnuiesc foarte repede în brațe. Este tentant să porți ghemotocul pufos în brațe, dar nu-l obișnuiți excesiv cu asta. Câinele trebuie să meargă pe propriile picioare, altfel va deveni dependent și nesigur pe sine. Acești câini trebuie educați din primele zile de la apariția în casă.

Sunt foarte isteți și deja la o vârstă fragedă pot învăța perfect toate comenzile de bază („Șezi”, „Aici”, „Locul”). Totuși, pentru ca Spitz-ului să-i fie interesant și să nu se plictisească, inventați pentru el mai multe trucuri noi (să danseze pe picioarele din spate, să se învârtă, să bată palma), pe care le va executa cu plăcere pentru o bucățică de brânză. Reprezentanții acestei rase sunt unii dintre cei mai deștepți câini, putând fi câștigători la competiții de Agility sau Obedience, iar acasă pur și simplu să vă aducă papucii.

Pentru ca animalul dvs. să fie activ, sănătos și frumos, trebuie să vă preocupați de rația sa. Spitz-ii sunt câini cu o blană superbă, a cărei stare depinde direct de produsele alimentare ale animalului. Blana ternă este primul semn al unei diete incorecte.

Hrănirea naturală: Baza trebuie să o constituie carnea slabă (vită, curcan), produsele lactate fermentate, puține cereale (orez, hrișcă) și legume. În niciun caz nu trebuie dată câinilor carne grasă (porc), pește de râu (risc de paraziți), oase tubulare (mortal de periculoase!), cartofi, afumături, leguminoase, fructe exotice, citrice, dulciuri, ciocolată, condimente, produse de patiserie cu drojdie.

Hrana uscată: Dacă nu sunteți siguri că veți putea găti întotdeauna la timp o masă echilibrată pentru animal, mai bine hrăniți-l cu hrană specială gata preparată. Aceasta economisește timp și garantează echilibrul vitaminelor. Nu amestecați aceste două tipuri de hrană (uscată și naturală) într-o singură masă – duce la tulburări digestive. Hrana gata preparată trebuie să fie de clasă Super Premium sau Holistic. Evitați hrana cu conținut ridicat de cereale. Nu luați hrană vândută la cântar fără ambalaj – adesea este oxidată, de calitate scăzută și poate provoca intoxicații. Nu supraalimentați Spitz-ul, respectați normele de pe ambalaj.

Avantaje:

• Caracter vesel, optimist, care ridică moralul.
• Dimensiune comodă pentru călătorii și viața la oraș.
• Inteligență ridicată și capacitate de învățare.
• Lipsa instinctului de vânătoare (nu va fugi după pisici).
• Sănătate robustă și longevitate.
• Aspect spectaculos.

Dezavantaje:

• Predispoziție la lătrat zgomotos (necesită corecție).
• Năpârlire sezonieră (părul va fi peste tot dacă nu este periat).
• Tupeu și atitudine provocatoare față de câinii mari (complexul Napoleon).
• Nevoie de comunicare constantă, nu suportă singurătatea.

1. Alegerea regală. Deși Mittel-ii erau câinii oamenilor de rând, frații lor mai mici au cucerit inimile regilor. Regina Victoria a fost o fană a Spitz-ilor, ceea ce a făcut rasa incredibil de populară în Marea Britanie.
2. Zâmbetul Spitz-ului. Datorită construcției speciale a maxilarului și colțurilor gurii ridicate, pare că Spitz-ul zâmbește mereu. Nu este doar anatomie, este reflexia esenței lor.
3. Copii multicolori. Într-un singur cuib de Mittelspitz se pot naște pui de diferite culori, dacă părinții au genetica corespunzătoare.
4. Longevivi. Printre Mittel-i se întâlnesc adesea câini care ajung la 18 și chiar 20 de ani cu o îngrijire bună.

Mittelspitz-ul năpârlește tare?
Da, de două ori pe an (primăvara și toamna) are loc o năpârlire activă, când subpărul se reînnoiește complet. În această perioadă câinele trebuie periat zilnic. În restul timpului părul cade moderat.

Este această rasă potrivită pentru alergici?
Nu, Spitz-ul nu este o rasă hipoalergenică. Subpărul des și mătreața pot provoca reacții. Totuși, lipsa salivației abundente (câinele nu „băloșește”) o face mai puțin alergenă decât, de exemplu, buldogii.

Se poate tunde Spitz-ul vara?
Categoric nu! Blana funcționează ca un termos – protejează atât de frig, cât și de căldură. Dacă radeți un Spitz, acesta poate face insolație și arsuri solare pe piele, iar blana nouă s-ar putea să nu mai crească niciodată la fel de frumoasă.