Istoricul originii rasei
Istoria Golden Retriever este învăluită în legende, dar faptele reale sunt la fel de interesante. Originea rasei este strâns legată de Scoția și de numele lui Dudley Marjoribanks, primul Lord Tweedmouth. La mijlocul secolului al XIX-lea, el și-a propus să creeze un câine de vânătoare aportor ideal, care să se descurce bine în condițiile dificile ale Munților Scoțieni, în special la vânătoarea de păsări de apă.
Exista o legendă populară conform căreia Lordul Tweedmouth ar fi achiziționat un grup de câini de circ ruși (presupuși a fi ciobănești caucazieni) și aceștia ar fi stat la baza rasei. Totuși, înregistrările din cartea de pedigrees a Lordului, publicate în 1952, au spulberat acest mit. Ele au arătat că rasa a fost atent dezvoltată prin încrucișarea diferitelor rase. Baza a fost un retriever cu păr drept, de culoare galbenă, pe nume Nous, achiziționat de Lord în 1865. Nous a fost încrucișat cu o femelă de Tweed Water Spaniel pe nume Belle. Tweed Water Spanielii (o rasă acum dispărută) erau cunoscuți pentru inteligența lor, dragostea pentru apă și blana creță de culoare castanie.
În generațiile următoare, pentru a perfecționa rasa și a consolida calitățile dorite, s-a introdus sânge de:
- Setteri irlandezi - pentru a îmbunătăți simțul olfactiv și a adăuga o nuanță aurie bogată blănii.
- Bloodhound - pentru a intensifica mirosul și rezistența.
- Spanieli de apă (posibil, pe lângă Tweed Water Spaniel, și alții).
- Retrieveri cu păr drept cu blană neagră.
Scopul Lordului Tweedmouth a fost crearea unui câine care să combine forța, rezistența, un simț olfactiv ascuțit, o prindere delicată pentru aducerea vânatului intact (soft mouth), precum și un caracter loial și echilibrat. Rezultatul a depășit toate așteptările. Golden Retriever a câștigat rapid popularitate printre vânători datorită calităților sale de muncă remarcabile.
Rasa a fost recunoscută pentru prima dată de Kennel Clubul Englez în 1911 sub denumirea „Retriever (Golden and Yellow)”. În 1920, numele a fost schimbat în „Golden Retriever”. American Kennel Club (AKC) a recunoscut rasa în 1932. Astăzi, Golden Retriever este una dintre cele mai populare rase din lume, apreciată nu doar ca un câine de vânătoare, ci și ca un companion minunat și un membru iubit al familiei.
Cum arată un Golden Retriever: descriere detaliată a aspectului și standardul rasei
Golden Retriever este un câine armonios construit, simetric, activ și puternic de talie medie, cu o osatură bună, dar nu excesiv de masivă. Aspectul său emană încredere, prietenie și inteligență. Conform standardului FCI nr. 111, principalele caracteristici ale rasei sunt următoarele:
- Aspect general: Simetric, echilibrat, activ, puternic, cu o linie superioară dreaptă și piept adânc. Mișcări libere și fluide.
- Cap: Proporțional cu corpul. Craniul lat, dar nu grosolan. Stopul (trecerea de la frunte la bot) bine marcat. Botul puternic, lat și adânc, lungimea sa fiind aproximativ egală cu lungimea părții craniene de la occiput la stop.
- Nas: Negru.
- Ochi: Maro închis, destul de distanțați, de mărime medie. Marginile pleoapelor întunecate. Expresia ochilor prietenoasă și inteligentă.
- Urechi: De mărime medie, căzute, prinse aproximativ la nivelul ochilor. Dacă sunt trase înainte, vârful urechii ar trebui să ajungă la colțul interior al ochiului.
- Dentiție: Foarfecă, adică incisivii superiori se suprapun strâns peste cei inferiori, dinții fiind așezați vertical în maxilare. Un set complet de dinți este important.
- Gât: De lungime medie, musculos, fără salbă.
- Corp: Echilibrat. Spatele drept. Lointele scurt, puternic, musculos. Pieptul adânc, cu coaste bine arcuite, dar nu în formă de butoi.
- Coada: Prinsă la nivelul liniei spatelui, ajunge până la jaret. Este purtată drept sau cu o ușoară curbură în sus, dar niciodată nu este aruncată peste spate și nu se încolăcește la vârf. Bine acoperită cu păr („steag”).
- Membre:
- Membre anterioare: Drepte, cu osatură bună. Omoplații lungi, oblici. Brațele de aceeași lungime cu omoplații. Coatele strâns atașate de corp.
- Membre posterioare: Puternice și musculoase. Articulațiile genunchiului cu unghiuri bine exprimate. Jareții coborâți, priviți din spate – drepți, nu întorși nici înăuntru, nici în afară.
- Labe: Rotunde, „de pisică”, cu degete strâns unite și pernuțe groase.
- Blană: Blană dublă, groasă, rezistentă la apă. Părul de acoperire drept sau ușor ondulat, strâns aderent. Subpărul des. Pe partea posterioară a membrelor anterioare, abdomen, piept, partea posterioară a coapselor și partea inferioară a cozii, blana formează „franjuri” sau „pene” mai lungi și mai dense.
- Culoare: Orice nuanță de auriu sau crem. Nu este permis roșu (ca la setterul irlandez) sau mahon. Se permite o cantitate mică de fire albe doar pe piept. Cu vârsta, botul și corpul pot cărunți sau se pot deschide la culoare.
Abaterile de la standard, cum ar fi o mușcătură incorectă, o culoare atipică, un comportament agresiv sau fricos, sunt considerate defecte sau vicii descalificante, în funcție de gradul lor de exprimare.
