Istoria originii rasei hygenhund
Istoria hygenhundului este strâns legată de numele unui singur om — kynologul norvegian Hans Fredrik Hygen, care a trăit în secolul al XIX-lea. Pasionat de ideea de a crea câinele de vânătoare ideal pentru condițiile aspre din Norvegia, și-a propus să dezvolte o rasă care să combine viteza, rezistența, un simț al mirosului excelent și capacitatea de a lucra în condiții de ger puternic și zăpadă adâncă.
Lucrul la rasă a început în anii 1830. Baza pentru viitorul hygenhund au fost goitorii holstein (Holsteiner Bracke), pe care Hygen i-a cumpărat din Germania. Acești câini erau renumiți pentru calitățile lor de vânătoare, dar aveau nevoie de adaptare la climatul scandinav. În acest scop, Hygen i-a încrucișat cu diverse rase locale de goitori norvegieni și, probabil, suedezi. Scopul a fost de a consolida caracteristicile de lucru și de a crește rezistența la frig.
Rezultatul a depășit toate așteptările. Câinele creat de el, numit în onoarea sa, s-a dovedit a fi un vânător neobosit, capabil să urmărească prada ore în șir. Hygenhundul a moștenit de la strămoșii săi nu doar pasiunea pentru vânătoare, ci și o construcție corporală robustă și capacitatea de a lua decizii autonome, ceea ce este extrem de valoros pentru un goitor. Rasa a câștigat rapid popularitate printre vânătorii norvegieni. În afara Scandinaviei, hygenhundul rămâne și astăzi puțin cunoscut, ceea ce a permis păstrarea calităților sale de lucru în forma lor originală.
Cum arată un hygenhund: standard și aspect exterior
Hygenhundul este un câine de talie medie, cu o constituție robustă, dar nu greoaie, având o formă a corpului dreptunghiulară. Creează impresia unei creaturi puternice și rezistente, menită pentru mișcare.
- Cap: De mărime medie, ușor în formă de pană, dar nu ascuțit. Craniul este ușor bombat. Trecerea de la frunte la bot este marcată, dar nu bruscă.
- Urechi: Prinse la înălțime medie, nu sunt late și nici lungi, sunt subțiri și moi la atingere. Vârfurile sunt rotunjite. Când câinele este calm, urechile atârnă, ușor depărtate de obraji.
- Ochi: Maro închis, de mărime medie, cu o expresie atentă și calmă.
- Corp: Robust, cu o linie a spatelui dreaptă și puternică. Pieptul este adânc, lung și voluminos, oferind suficient spațiu pentru plămâni și inimă. Abdomenul este ușor supt.
- Coada: Prinsă sus, groasă la bază, se subțiază spre vârf. Câinele o poartă drept sau ușor curbată în sus, dar nu este niciodată așezată pe spate.
- Blană: Scurtă, dreaptă, deasă și destul de aspră la atingere, cu un luciu frumos. Pe partea din spate a coapselor și pe coadă, blana poate fi puțin mai lungă. Substrat dens.
- Culori: Principalele variante de culoare ale hygenhundului:
- Roșu-maroniu sau galben-roșcat: Adesea cu pete negre pe cap, spate și la baza cozii. Pot avea semne albe.
- Negru cu pete de foc: De obicei cu semne albe.
- Alb: Cu pete roșu-maronii sau galben-roșcate și, uneori, cu semne negre.
Aspectul general al hygenhundului seamănă cu cel al altor goitori scandinavi, cum ar fi Dunker sau goitorul de Halden, dar se deosebește de ei prin mărime și anumite particularități ale culorii. Strămoșii săi au fost, de asemenea, câini asemănători cu goitorii elvețieni moderni, cum ar fi cel bernez și cel jurassian, ceea ce explică aspectul său clasic, european.
