Istoria originii Bobtailului Kurilian
Istoria bobtailului Kurilian este un exemplu de formare naturală a rasei în condițiile izolate ale Insulelor Kurile, un arhipelag vulcanic situat între peninsula rusă Kamceatka și insula japoneză Hokkaido. Se consideră că aceste pisici au trăit pe insule (în principal Kunașir și Iturup) de cel puțin 150–200 de ani, și posibil chiar mai mult. Strămoșii lor au fost, probabil, pisici aduse pe insule de marinari sau coloniști.
Există o versiune conform căreia la formarea rasei au participat pisicile Bobtail Japonez, care ar fi putut fi aduse pe insule de pescarii sau comercianții japonezi. Într-adevăr, ambele rase au o coadă scurtă caracteristică, dar bobtailii Kurilieni sunt semnificativ mai masivi, au un schelet mai puternic și se disting prin tipul de blană, ceea ce indică o adaptare la climatul mai aspru al Kurilelor. Este posibil ca un anumit rol în formarea aspectului exterior să-l fi jucat și pisicile Siberiene autohtone, deși nu există dovezi directe ale acestei încrucișări.
Condițiile naturale aspre – climat rece, vreme vântoasă, necesitatea de a-și procura hrana în mod independent (pește, rozătoare mici) – au contribuit la formarea unor animale puternice, rezistente și istețe, cu abilități excelente de vânătoare. Forța lor fizică, rezistența la boli și blana deasă au devenit rezultatul selecției naturale.
Pe „continent”, bobtailii Kurilieni au început să ajungă la mijlocul secolului XX, datorită militarilor și oamenilor de știință care se întorceau din misiuni în Insulele Kurile. Pisicile neobișnuite cu cozi scurte și caracter prietenos atrăgeau atenția. Lucrul sistematic asupra rasei a început abia la sfârșitul anilor 1980, datorită entuziaștilor felinologi din Rusia.
Primul standard al rasei a fost elaborat și adoptat de Federația Felinologică Sovietică (SFF) în 1991. Recunoașterea internațională a venit mai târziu: Federația Mondială a Felinelor (WCF) a recunoscut rasa (ambele variante de blană – cu păr scurt KSB și cu păr lung KBL) în 1994. Ulterior, rasa a fost recunoscută de FIFe (Fédération Internationale Féline) în 2002 și de TICA (The International Cat Association) în 2012. Astăzi, bobtailii Kurilieni, atât cei cu păr lung, cât și cei cu păr scurt, sunt o rasă recunoscută și populară în multe țări ale lumii.
Cum arată Bobtailul Kurilian cu păr lung: standardul rasei
Bobtailul Kurilian cu păr lung este o pisică de talie medie sau mare, cu un corp puternic, musculos și un aspect caracteristic, care o distinge imediat de alte rase.
- Corpul: Compact, puternic, cu musculatură bine dezvoltată. Spatele are o linie arcuită caracteristică de la omoplați la crupă. Crupa este ușor ridicată datorită faptului că membrele posterioare sunt vizibil mai lungi decât cele anterioare. Cutia toracică este largă.
- Capul: Are forma unui trapez mare cu contururi rotunjite. Profilul prezintă o ușoară curbură la nivelul marginii inferioare a ochilor. Pomeții sunt înalți, obrajii plini. Botul este de lungime medie, destul de lat, cu contururi line. Bărbia este bine dezvoltată.
- Urechile: De mărime medie, late la bază, ușor înclinate înainte, cu vârfurile rotunjite. Sunt poziționate destul de sus și larg. Sunt de dorit smocuri de păr la vârfurile urechilor și perii în interiorul pavilionului urechii, ceea ce adaugă asemănare cu râsul, în special la indivizii cu păr lung.
- Ochii: Mari, rotunzi sau migdalați, poziționați ușor oblic și larg. Culoarea ochilor trebuie să se armonizeze cu culoarea blănii. Cel mai des întâlnite sunt nuanțele de galben, auriu, verde. La pisicile cu blană albă sau cu o cantitate mare de alb, sunt posibili ochi albaștri sau heterocromie (ochi de culori diferite).
- Membrele: Puternice, de lungime medie, cu musculatură bine dezvoltată. Labele posterioare sunt vizibil mai lungi decât cele anterioare, ceea ce conferă pisicii o postură specifică și favorizează capacitatea de a sări. Labele sunt rotunde, compacte.
- Coada: Principala trăsătură distinctivă a rasei. Este foarte scurtă (lungimea vizibilă fără blană este de la 1,5 la 8 cm), constă dintr-unul sau mai multe noduri, îndoituri, curburi. Poate fi rigidă sau mobilă. Datorită blănii dese, are aspect de „pompon” sau „perie”. Fiecare coadă este unică, ca o amprentă digitală. Trebuie să fie ținută ridicată.
- Blana (varianta cu păr lung - KBL): Semilungă, mătăsoasă la atingere, cu un subpăr moderat dezvoltat. În jurul gâtului se formează un „guler” pronunțat, iar pe membrele posterioare – „pantaloni”. Coada este foarte bine acoperită de păr, ceea ce creează efectul de pompon. Textura blănii este de așa natură încât nu este predispusă la formarea câlților și necesită îngrijire minimă în comparație cu alte rase cu păr lung.
- Culoarea: Sunt permise aproape toate culorile tradiționale, atât solide, cât și cu model (tabby - marmorat, tigrat, pătat), bicolore (combinația culorii de bază cu alb), tortie (carapace de broască țestoasă). Nu sunt permise variațiile colorpoint, precum și ciocolatiu, lila, scorțișoară, fawn și combinațiile acestora cu alb (conform standardului WCF, FIFe).
Este important de menționat că bobtailul Kurilian cu păr lung prezintă un dimorfism sexual pronunțat: masculii sunt semnificativ mai mari și mai masivi decât femelele.
