Picardy Spaniel

Istoria Picardy Spaniel este strâns legată de istoria Franței însăși, în special a regiunilor sale nordice. Se crede că este un descendent direct al vechilor spanieli francezi (Oysel Hounds), care erau populari încă din Evul Mediu. Acești câini au fost descriși în lucrări datând încă din anii 1300, în special în scrierile lui Gaston Phoebus. Acest lucru îl face unul dintre cei mai vechi, dacă nu cel mai vechi, dintre toți spanielii continentali. Originea sa este very apropiată de o altă rasă franceză – spanielul francez, și, probabil, cândva au fost o singură rasă, care în timp s-a divizat din cauza izolării geografice și a diferitelor priorități de selecție.

Înainte de Revoluția Franceză, acești câini erau favoriții nobilimii franceze. Ei pot fi văzuți în picturile unor renumiți artiști de animale din secolul al XVIII-lea, precum Alexandre-François Desportes și Jean-Baptiste Oudry. Erau apreciați pentru capacitatea lor de a lucra pe terenuri variate, în special în mlaștini, vânând păsări.

După revoluție, când vânătoarea a încetat să mai fie un privilegiu exclusiv al aristocrației, Picardy Spaniel a devenit câinele omului de rând, în special al vânătorilor din regiunea Picardia. Blana sa deasă și impermeabilă îl făcea indispensabil pentru munca în condițiile aspre și umede din valea râului Somme. Era cunoscut pentru rezistența sa și capacitatea de a lucra ore în șir fără oboseală.

Apariția „britanicilor” și nașterea spanielului albastru

La începutul secolului XX, în Franța au început să fie importate activ rase de vânătoare britanice, în special setteri englezi. Acest lucru a dus la pierderea popularității multor rase locale franceze, inclusiv a Picardy Spaniel. Vânătorii au început să-și încrucișeze „picardienii” cu setteri englezi pentru a adăuga viteză și, posibil, pentru a îmbunătăți mirosul. Această încrucișare a dus la apariția unei noi rase separate – spanielul albastru de Picardia. Este important de înțeles că Picardy Spaniel (maro-roan) este rasa originală și mai veche, iar spanielul albastru (negru-roan) este descendentul său cu o infuzie de sânge de setter.

Această „invazie britanică” și cele două războaie mondiale, ale căror fronturi au trecut direct prin Picardia, au adus rasa în pragul dispariției totale. Regiunea a fost devastată, iar efectivele de câini au fost practic distruse. Doar datorită eforturilor incredibile ale câtorva vânători și crescători devotați, care au ascuns și au păstrat câinii, s-a reușit salvarea rasei. Primul club al rasei (Club de l’Épagneul Picard) a fost fondat în 1921, ceea ce a ajutat la standardizarea și conservarea acesteia.

Picardy Spaniel este un câine robust, musculos, de talie medie, puțin mai lung decât înalt, cu o ținută mândră și o privire blândă, expresivă. El combină puterea și eleganța necesare pentru o muncă neobosită pe teren.

• Aspect general: Câine puternic, cu spatele lat și membre solide. Mișcări libere și energice.
• Cap: Craniu lat și rotunjit, cu protuberanță occipitală marcată. Stop (trecerea de la frunte la bot) lin, nu abrupt.
• Bot: Lung, destul de lat, îngustându-se ușor spre nas. Puntea nazală poate fi ușor curbată. Trufa este întotdeauna maro, nările bine deschise.
• Ochi: De culoare chihlimbar închis, mari, bine deschiși. Privirea este foarte expresivă, deschisă, blândă și prietenoasă.
• Urechi: Prinse destul de jos, la nivelul sau puțin sub linia ochilor. Ele încadrează fața și sunt acoperite cu o blană frumoasă, ondulată și mătăsoasă.
• Corp: Spate puternic, șale late și musculoase. Crupa este ușor înclinată și rotunjită. Piept adânc, lat, ajungând la nivelul coatelor.
• Coadă: Prinsă nu prea sus. Are două curbe ușoare (convexă și concavă), formând o „sabie”. Nu este prea lungă, acoperită cu „franjuri” mătăsoase.
• Blană: Deasă, dar nu prea mătăsoasă, ușor ondulată pe corp și mai fină pe cap. Protejează bine de intemperii și apă.
• Culoare: Caracteristică gri-roan (un amestec de fire albe și negre care dau o nuanță de gri) cu pete maro de diferite dimensiuni, împrăștiate pe corp. Această culoare este adesea numită „haina frunzelor de toamnă” (autumn leaves). Adesea există marcaje roșcate (fawn) pe cap și labe.

Mai jos este un tabel detaliat cu principalele caracteristici ale standardului rasei.

Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale Picardy Spaniel este așa-numitul său „comutator” (off switch). Aceasta este o trăsătură foarte apreciată de vânători: pe câmp sau în pădure – este un muncitor neobosit, energic, pasionat și hotărât, dar odată ce trece pragul casei, se transformă într-un companion calm, blând și echilibrat. Este fericit doar să stea la picioarele stăpânului sau să moțăie pe canapea.

Este un câine extrem de orientat spre om. El formează o legătură profundă cu familia sa și dorește să fie aproape de ea. Picardienii nu tolerează singurătatea și nu sunt potriviți pentru a fi ținuți într-un țarc sau legați. Ei au nevoie de contact constant cu oamenii. De regulă, se înțeleg foarte bine cu copiii, dând dovadă de blândețe și răbdare. De asemenea, sunt de obicei prietenoși cu alți câini, deoarece istoric au lucrat în haite.

În același timp, nu trebuie să uităm de puternicul său instinct de vânătoare. Impulsul înnăscut de a urmări prada (păsări, iepuri, veverițe) este în sângele lui. Acest lucru înseamnă că, în timpul plimbărilor în zone neîngrădite, ar trebui să fie întotdeauna în lesă, dacă nu sunteți siguri de ascultarea sa impecabilă. Conviețuirea cu animale de companie mai mici, cum ar fi pisicile, hamsterii sau păsările decorative, poate fi problematică dacă nu a crescut cu ele de la o vârstă fragedă.

Câinii Picardy Spaniel sunt inteligenți și dornici să facă pe plac, dar în același timp pot fi oarecum „moi” sau sensibili. Se maturizează lent, rămânând „căței” în suflet destul de mult timp. Acest lucru este important de luat în considerare în timpul dresajului.

Picardy Spaniel este un pontator continental clasic, sau un „câine de vânătoare universal” (versatile gundog). Sarcina sa nu se limitează la un singur lucru; a fost crescut pentru a îndeplini toate fazele vânătorii: căutarea, pontarea, ridicarea păsării în zbor, aportul atât de pe uscat, cât și din apă, și urmărirea urmei de sânge.

• Căutarea și pontarea: Lucrează metodic, într-un galop mediu, adaptând raza de căutare la teren și la indicațiile vânătorului. Spre deosebire de alte rase, el vânează cu vânătorul, nu pentru el însuși, menținând constant contactul. Are un instinct puternic, înnăscut de a ponta.
• Lucrul în apă: Aceasta este una dintre cele mai puternice laturi ale sale. Crescut în Picardia mlăștinoasă, el adoră apa și este un înotător excelent, cu o înclinație naturală de a aporta vânatul din apă, chiar și pe vreme rece.
• Aportul: Au reputația de a avea o „gură moale” (soft mouth), adică aduc vânatul fără a-l deteriora. Instinctul de aport este, de regulă, bine dezvoltat la ei.
• Lucrul în desișuri: Constituția sa robustă și blana deasă îi permit să lucreze fără probleme în tufișuri dese, mărăcinișuri sau stufăriș, unde alți câini s-ar putea retrage.

Este o alegere excelentă pentru vânătoarea de fazani, potârnichi, becațe și păsări de apă. Versatilitatea sa îl face similar ca funcționalitate cu câini precum bracul german cu păr lung sau câinele de prepelicar din Drenthe, deși fiecare dintre ei are propriile trăsături unice și stil de lucru.

Deși Picardy Spaniel este rezistent și relativ nepretențios, el are nevoi specifice pe care viitorul proprietar trebuie să le ia în considerare. Acesta nu este un câine pentru apartament și nici pentru persoanele sedentare.

Efortul fizic

Acesta este cel mai important aspect al întreținerii. Fiind un câine de lucru, Picardy Spaniel necesită o cantitate enormă de efort fizic și mental. O simplă plimbare în lesă de două ori pe zi va fi catastrofal de insuficientă. El are nevoie de plimbări lungi (1-2 ore pe zi) cu posibilitatea de a alerga liber, de a explora, de a mirosi și de a înota. Un picardian plictisit, cu energie neconsumată, poate deveni distructiv: să roadă mobilierul, să latre sau să sape în curte.

Proprietarul ideal pentru el este o persoană activă sau o familie care iubește drumețiile, alergatul, vânătoarea sau practică sporturi canine precum agilitate, nosework (muncă de miros) sau probe de câmp.

Îngrijirea (Grooming)

Surprinzător, în ciuda blănii lungi, Picardy Spaniel nu necesită o îngrijire complicată. Blana sa are o structură care nu este predispusă la încâlcire excesivă și are proprietăți hidrofuge.

Alimentația

Picardy Spaniel nu este predispus la alergii alimentare, dar are nevoie de o hrană de înaltă calitate, bogată în energie, mai ales dacă câinele lucrează activ sau se antrenează. Este important să nu-l supraalimentați, deoarece excesul de greutate creează o presiune suplimentară asupra articulațiilor. Mărimea porției trebuie ajustată în funcție de nivelul de activitate al câinelui.

Dresajul Picardy Spaniel este un echilibru între răbdare și consecvență. Sunt inteligenți și au o dorință puternică de a face pe plac, ceea ce îi face destul de ușor de dresat… dacă folosiți abordarea corectă.

Regula de aur – doar întărirea pozitivă. Picardienii sunt câini foarte sensibili („moi”). Ei nu tolerează metodele dure, țipetele, pedepsele fizice sau smuciturile severe ale lesei. Acest lucru va duce doar la „închiderea” câinelui, la frică și la refuzul de a coopera. Ei răspund excelent la laude, recompense și motivație prin joacă. Antrenamentul trebuie să fie distractiv, în sesiuni scurte, pentru ca câinele să nu se plictisească.

Este important să ne amintim de maturizarea lor lentă. Fizic, ei pot arăta ca adulți la un an, dar mental rămân căței până la doi-trei ani. Nu trebuie să le cereți prea mult și prea devreme. Răbdarea este cel mai bun instrument al vostru.

Socializarea timpurie este obligatorie. Trebuie să obișnuiți cățelul cu diferiți oameni, sunete, locuri și alți câini într-un mediu pozitiv și controlat. Acest lucru îl va ajuta să crească într-un câine încrezător și echilibrat. O atenție deosebită trebuie acordată controlului instinctului de vânătoare și învățării chemării necondiționate.

Picardy Spaniel este în general considerat o rasă sănătoasă și rezistentă. Sănătatea este în general robustă, dar nu a fost întocmită o listă a bolilor ereditare specifice rasei — „nedescris” înseamnă „nestudiat”, nu „inexistent”. Speranța medie de viață este de 12-14 ani.

Cu toate acestea, ca orice rasă, au o predispoziție la anumite boli:

• Infecțiile urechii (Otita): Aceasta este problema nr. 1 pentru toți spanielii. Urechile blegi creează un mediu cald și umed, ideal pentru creșterea bacteri și ciupercilor. Nu este atât o boală, cât o afecțiune care necesită gestionare și prevenire constantă (curățare regulată).
• Displazia de șold (Hip Dysplasia): O problemă comună pentru câinii de talie medie și mare. Este o dezvoltare anormală a articulației șoldului, care poate duce la artrită și durere. Crescătorii responsabili își testează întotdeauna câinii pentru displazie înainte de reproducere.
• Atrofia retiniană progresivă (PRA): O boală ereditară a ochilor care duce la pierderea treptată a vederii și la orbire. Există teste genetice pentru a identifica purtătorii.
• Răsucirea pleoapei (Ectropion/Entropion): Se întâmplă uneori când pleoapa se răsucește spre exterior sau se rulează spre interior, provocând iritații. De obicei, se corectează chirurgical.

Înainte de a vă lua un Picardy Spaniel, este important să evaluați realist toate avantajele și dezavantajele acestei rase unice.

1. Unul dintre cei mai vechi spanieli: Picardy Spaniel este una dintre cele două cele mai vechi rase de spanieli continentali (împreună cu Spanielul Francez).
2. Aproape dispărut de două ori: Rasa a fost în pragul dispariției mai întâi din cauza „modei” setterilor englezi la începutul secolului XX, și apoi din cauza distrugerilor din timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial.
3. „Tatăl” Spanielului Albastru: Tocmai prin încrucișarea spanielilor de Picardia cu setteri englezi (pentru a obține culoarea negru-gri) a fost creată o rasă separată – Spanielul Albastru de Picardia.
4. Favoritul regal: Înainte de revoluție, acești câini erau foarte apreciați de aristocrația franceză și adesea înfățișați în portretele regale de vânătoare.
5. Câinele mlaștinilor: Întreaga sa constituție – de la blana deasă la dragostea pentru apă – este o adaptare directă la condițiile de vânătoare a păsărilor de apă în văile mlăștinoase ale râului Somme din Picardia.

Este Picardy Spaniel potrivit pentru viața în apartament?
Categoric nu. Este un câine de lucru extrem de energic, care are nevoie de spațiu pentru a alerga. Viața într-un apartament fără posibilitatea unor antrenamente zilnice de mai multe ore și a plimbărilor libere va duce la probleme de comportament. Opțiunea ideală este o casă privată cu o curte mare, bine îngrădită și stăpâni foarte activi.

Picardy Spaniel năpârlește mult?
Năpârlirea este moderată. Ei au o năpârlire sezonieră primăvara și toamna, timp în care cantitatea de păr crește. Periajul regulat (de 1-2 ori pe săptămână) ajută la menținerea acestui proces sub control.

Se înțelege Picardy Spaniel cu pisicile și alte animale?
Este complicat și riscant. Rasa are un instinct de vânătoare foarte puternic, direcționat către păsări și animale mici. Dacă un cățel nu a crescut împreună cu o pisică de la o vârstă fragedă, șansele de coexistență pașnică sunt scăzute. Iar pisicile străzii sau veverițele vor fi întotdeauna tratate ca pradă.

Prin ce diferă Picardy Spaniel de spanielul albastru de Picardia?
Acestea sunt două rase diferite, deși înrudite. Principalele diferențe:
1. Origine: Picardy Spaniel este mai vechi. Cel albastru a fost dezvoltat mai târziu prin încrucișarea Spanielului de Picardia cu Setterul Englez.
2. Culoare: Picardy Spaniel are o culoare gri-roan cu pete maro. Spanielul albastru de Picardia are o culoare gri-negru roan cu pete negre.
3. Constituție: Spanielul albastru este adesea puțin mai ușor și are trăsături care amintesc mai mult de setter.

Este dificil de dresat un Picardy Spaniel?
Nu sunt greu de învățat, deoarece sunt inteligenți și vor să facă pe plac. Dar pot fi dificil de dresat dacă sunteți nerăbdători sau folosiți metode dure. Sensibilitatea lor și maturizarea lentă necesită multă răbdare, consecvență și abilitatea de a lucra cu întărire pozitivă din partea proprietarului.