Caniche Mediu — Istorie și standard

Istoria rasei

Istoria Caniche-ului este o poveste fascinantă, învăluită în controverse privind adevărata sa patrie. Deși Franța este considerată oficial țara de origine a rasei (și este câinele național al Franței), Germania are, de asemenea, pretenții serioase. Numele „Pudel” provine din cuvântul german „Pudeln”, care înseamnă „a se bălăci în apă”. Aceasta este o referință directă la scopul lor inițial.

Inițial, Caniche-ii nu erau câini de salon, ci recuperatori (retrieveri) de apă muncitori. Ei însoțeau vânătorii de rațe și alte păsări de apă, sărind fără teamă în apa înghețată pentru a recupera prada. Blana lor unică, creață, deși necesita îngrijire, îi proteja excelent de frig și umiditate.

Recunoașterea oficială a varietății mijlocii a avut loc în prima jumătate a secolului XX, deși acești vânători de apă creți sunt cunoscuți încă din Evul Mediu. Tunsoarea clasică a Caniche-ului „leu”, pe care o vedem astăzi în expoziții, avea o semnificație practică. Vânătorii tundeau partea din spate a corpului pentru a-i fi mai ușor câinelui să înoate, dar lăsau „pompoane” de blană pe articulații (labe, șolduri) și pe piept, pentru a proteja organele vitale și articulațiile de hipotermie.

Cu timpul, datorită inteligenței lor excepționale, carismei și aspectului elegant, Caniche-ii au migrat de pe terenurile de vânătoare în saloanele la modă ale aristocrației europene. Au devenit favoriții curților regale, în special în Franța. Au fost, de asemenea, folosiți activ în spectacole de circ, unde demonstrau trucuri uimitoare, ceea ce le sublinia și mai mult agerimea minții.

Selecția Caniche-ilor după mărime a dus la apariția a patru variații oficiale. Caniche Mediu (Moyen/Klein) a fost standardizat pentru a oferi un câine mai compact decât Caniche Standard, dar mai robust și mai rezistent decât frații săi mai mici, Caniche Miniatural. Această mărime s-a potrivit perfect pentru viața urbană, păstrând în același timp întregul potențial de lucru și vioiciunea rasei.

Cum arată Caniche mediu: descrierea aspectului și standardul

Cu greu se va găsi o persoană care să nu cunoască aspectul caracteristic al Caniche-ului. Această rasă elegantă și creț este ușor de recunoscut chiar și de către copii. Caniche mediu este întruchiparea eleganței, proporționalității și armoniei. Arată ca o copie redusă a Caniche-ului Standard, păstrând trăsăturile sale nobile.

• Aspect general: Câine cu proporții armonioase, cu blană caracteristică creață sau sub formă de șnururi. Dă impresia de inteligență, atenție și activitate.
• Capul: Alungit, proporțional cu corpul. Botul și craniul au aproximativ aceeași lungime. Trecerea de la frunte la bot (stop) este lină, nu bruscă.
• Ochii: Migdalați, închiși la culoare (negri sau maro închis). La Caniche-ii maro se admite culoarea chihlimbarului închis. Privirea este vie, inteligentă și vigilentă.
• Urechile: Lungi, atârnânde, lipite de cap. Acoperite cu blană foarte lungă, ondulată. Vârfurile urechilor trebuie să ajungă la colțurile buzelor.
• Corpul: Proporțional. Lungimea corpului depășește ușor înălțimea la greabăn. Spatele este drept, șalele sunt puternice și musculoase.
• Coada: Prinsă destul de sus, câinele o poartă ridicată (dar nu încolăcită pe spate). În trecut, cozile erau cupate, dar astăzi în majoritatea țărilor europene acest lucru este interzis, iar standardul cere o coadă completă, naturală.

Principalul ornament al rasei este, desigur, blana. Aceasta poate fi de două tipuri:

1. Blana creață: Cel mai comun tip. Blana este densă, elastică, abundentă, asemănătoare cu lâna de oaie. Formează bucle strânse, mici. Nu trebuie să fie aspră la atingere.
2. Blana sub formă de șnururi (cordată): Se întâlnește mai rar. Formează șnururi subțiri caracteristice, care trebuie să aibă o lungime de cel puțin 20 cm. Acest tip de blană necesită o îngrijire complet diferită, foarte specifică.

În ceea ce privește culoarea, standardul FCI recunoaște mai multe culori solide (monocrome). Orice pete sau incluziuni de altă culoare sunt considerate un defect.