Istoria originii rasei
Istoria Podengo-ului portughez coboară în antichitatea profundă și este strâns împletită cu istoria navigației și a comerțului. Se crede că strămoșii acestor câini sunt vechii câini de vânătoare aduși pe Peninsula Iberică de negustorii fenicieni și romani acum peste 2000 de ani. Acești câini, asemănători cu actualul Câine al Faraonului și cu alte rase mediteraneene de tip ogar, s-au adaptat perfect la peisajul stâncos și deluros al Portugaliei.
De-a lungul secolelor, fermierii și vânătorii portughezi au crescut acești câini în mod intenționat, selectând cei mai buni indivizi pe baza calităților lor de muncă. Așa au apărut trei varietăți de talie, fiecare îndeplinind o funcție unică:
- Podengo Mare: folosit la vânătoarea de vânat mare, cum ar fi căprioare și mistreți.
- Médio Portuguese Podengo: a devenit specialist în vânătoarea de iepuri. Mărimea sa era ideală pentru urmărirea acestei prăzi agile pe teren accidentat.
- Podengo Mic: cel mai mic dintre cei trei, era folosit pentru a scoate iepurii din vizuini și crăpături, precum și ca șobolan eficient pe navele navigatorilor portughezi.
Médio Portuguese Podengo este, în esență, forma originală din care, prin selecție, au fost derivate varietățile mai mare și mai mică. Abilitatea sa de a lucra atât singur, cât și în haită, precum și rezistența sa incredibilă, l-au făcut un ajutor de neînlocuit pentru locuitorii rurali ai Portugaliei. Rasa a rămas relativ necunoscută în afara țării sale de origine până în a doua jumătate a secolului XX, când a fost în sfârșit recunoscută de organizațiile chinologice internaționale.
| Varietate | Înălțimea la greabăn | Greutatea | Scopul principal |
|---|---|---|---|
| Mic | 20–30 cm | 4–6 kg | Vânătoarea de iepuri în vizuini, distrugerea rozătoarelor |
| Médio | 40–54 cm | 16–20 kg | Vânătoarea de iepuri în teren deschis |
| Mare | 55–70 cm | 20–30 kg | Vânătoarea de vânat mare (căprioare, mistreți) |
Aspectul exterior și standardul rasei
Médio Portuguese Podengo este un câine cu o constituție armonioasă, proporțională, cu o musculatură bine dezvoltată și un schelet puternic. Aspectul său denotă agilitate, viteză și rezistență. Impresia generală este de eleganță îmbinată cu simplitatea rurală și funcționalitatea.
Capul, ochii și urechile
Capul Podengo-ului are forma unei piramide patrulatere, cu o bază lată și o bot ascuțit. Craniul este plat, iar stopul (trecerea de la frunte la bot) este abia vizibil. Botul este mai scurt decât partea craniană, drept. Buzele sunt subțiri, bine strânse. Ochii sunt în formă de migdală, mici, așezați ușor oblic. Culoarea ochilor variază de la miere la căprui, armonizându-se cu nuanța de bază a blănii. Privirea este foarte inteligentă, vie și expresivă. Urechile sunt una dintre cele mai distinctive trăsături ale rasei. Sunt mari, de formă triunghiulară, subțiri, prinse sus și stau vertical, fiind extrem de mobile, rotindu-se în direcția oricărui sunet.
Corpul și membrele
Gâtul este drept, lung, musculos, fără salbă. Trunchiul este puțin mai lung decât înălțimea la greabăn. Spatele este drept sau ușor arcuit, iar zona lombară este lată și musculoasă. Pieptul este adânc, dar nu prea larg, oferind spațiu pentru plămâni și inimă fără a împiedica alergarea rapidă. Abdomenul este moderat supt. Coada este prinsă destul de sus, groasă la bază, subțiindu-se spre vârf. În repaus atârnă, iar în mișcare se ridică orizontal cu o ușoară curbură sau este ținută vertical în formă de seceră.
Blana și culoarea
Există două tipuri de blană, ambele fiind considerate standard. Câini de ambele tipuri se pot naște în același cuib.
- Blana scurtă (Liso): Blana este scurtă, densă, netedă, dar nu prea moale.
- Blana aspră (Cerdoso): Blana este de lungime medie, aspră, la atingere amintește de părul de mistreț. Este mai puțin densă decât la varietatea cu blană scurtă. O caracteristică distinctivă este prezența unei „bărbi” lungi pe bot.
Subpărul lipsește la ambele tipuri. Culorile principale sunt: galben, roșcat (în toate nuanțele de la deschis la închis) și negru (poate fi mai puțin saturat, „decolorat”). Sunt permise variante unicolore sau aceleași culori cu pete albe. Albul ca și culoare principală nu este de dorit.
