Istoricul rasei Portuguese Pointer
Rădăcinile rasei coboară adânc în istoria Peninsulei Iberice, cu mențiuni cel puțin din secolul al XII-lea. Cronici portugheze descriu câini foarte asemănători cu Perdigueiro de astăzi. Au fost apreciați de nobili și de regalitate, inclusiv la vânătoarea cu șoimi: câinele localiza vânatul, făcea aret, iar șoimul ataca.
Strămoșii includ vechi câini iberici de vânătoare, probabil cu sânge de braci spanioli, precum Perdiguero de Burgos. Secole la rând, rasa s-a dezvoltat relativ izolat în Portugalia, păstrându-și aptitudinile de lucru și apariția distinctă. În secolul al XVI-lea, Portuguese Pointeri erau atât de populari încât au început să fie exportați în alte țări europene, influențând formarea altor rase de aret, inclusiv English Pointer.
Secolul al XIX-lea și începutul secolului XX au fost dificile. Schimbările sociale și declinul vânătorii tradiționale au împins rasa spre dispariție. Relansarea a venit în anii 1920, când entuziaștii au căutat exemplare pure în zonele rurale. În 1932 a fost redactat primul standard, iar în 1938 s-a înființat clubul „Clube do Perdigueiro Português”. Datorită acestor eforturi, rasa a fost salvată și astăzi este o mândrie națională a Portugaliei.
Cum arată Portuguese Pointer: standard și descriere
Este un câine de talie medie, bine proporționat și armonios, cu osatură solidă și musculatură dezvoltată. Aspectul îmbină forța, anduranța și eleganța, în acord cu rolul său de câine de lucru.
- Cap: Tipic de brac, cu craniu ușor convex și stop evident. Pielea este fină și suplă, fără riduri excesive. Buzele superioare sunt groase și ușor lăsate, dar nu exagerat.
- Ochii: Mari, ovali, de obicei căprui, în armonie cu culoarea blănii. Privirea este vie și inteligentă, reflectând caracterul blând.
- Urechile: Inserate sus, lăsate, de lungime medie, subțiri și moi la atingere, cu vârfuri rotunjite. Lățimea este aproxiamtiv egală cu lungimea.
- Trunchiul: Compact, cu spate scurt și drept. Torace adânc și larg, oferind spațiu plămânilor și inimii, esențial pentru un câine rezistent. Abdomen moderat ridicat.
- Coada: De lungime medie, mai groasă la bază și subțiată spre vârf. În țările unde este permis, poate fi amputată la o treime sau jumătate. În repaus este lăsată, în mișcare se poartă orizontal.
- Blană și culori: Păr scurt, des și aspru la atingere, fără subpăr. Protejează bine de intemperii. Culorile standard sunt galben sau castaniu, în nuanțe variate. Sunt admise marcaje albe pe cap, gât, piept, membre și vârful cozii.
