Istoria originii
Istoria Ciobănescului Românesc Carpatin se pierde în negura timpului. Această rasă este autohtonă pentru regiunea carpato-dunăreană a României și s-a format prin selecție naturală de-a lungul secolelor. Principalul criteriu de selecție a fost întotdeauna calitățile de lucru: capacitatea de a lua decizii independent, curajul de a înfrunta prădătorii mari și rezistența pentru a parcurge distanțe lungi cu turma. Se consideră că strămoșii săi au fost câini locali, posibil încrucișați cu rase aduse pe acest teritoriu de triburile migratoare.
Primul standard al rasei a fost elaborat în 1934 de către Institutul Național de Zootehnie din România. Cu toate acestea, Al Doilea Război Mondial și regimul comunist ulterior au încetinit dezvoltarea rasei. Munca de recuperare și standardizare a fost reluată abia la sfârșitul secolului XX. Asociația Chinologică Română a actualizat standardul în 1999, iar recunoașterea definitivă de către Federația Chinologică Internațională (FCI) a avut loc în 2005. Acesta a fost un pas important pentru conservarea fondului genetic unic al acestei mândrii naționale a României.
Descrierea detaliată a aspectului și standardului
Capul Ciobănescului Carpatin are o formă tipică de lup (mezocefal), este puternic, dar nu greoi. Fruntea este lată și ușor bombată. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este moderată. Botul este puternic, iar lungimea sa este aproximativ egală cu lungimea craniului.
Ochii sunt migdalați, așezați oblic, de culoare chihlimbarie în diverse nuanțe. Privirea este inteligentă, calmă și pătrunzătoare. Urechile nu sunt prea mari, de formă triunghiulară, inserate puțin deasupra liniei ochilor, atârnând lipite de obraji.
Corpul câinelui este puternic, dreptunghiular, cu un gât robust și un greabăn bine dezvoltat. Spatele este drept și musculos. Pieptul este adânc și lat, ajungând la nivelul coatelor. Coada este prinsă sus, în repaus fiind lăsată în jos, ajungând la jaret sau puțin mai jos. Când câinele este alert sau în mișcare, coada se ridică în formă de seceră, dar nu se încolăcește niciodată pe spate.
Blana este o caracteristică cheie a rasei, permițându-i să reziste la condiții meteorologice extreme. Este dublă: părul de acoperire este aspru, des și drept, cu o lungime de 7–10 cm, iar substratul este foarte dens, moale și de o culoare mai deschisă. O astfel de „haină” protejează în mod fiabil câinele de frig, ploaie și căldură. Culoarea de bază este bej-nisipiu cu suprapunere neagră (gri-lupiu sau „lupiu”) în diverse nuanțe, adesea mai deschisă pe flancuri și mai închisă pe spate. Sunt permise mici pete albe pe piept și pe vârfurile lăbuțelor, dar acestea nu trebuie să predomine.
