Pisica Albastru de Rusia — Istorie și standard

Istoria fascinantă a rasei

Povestea Albastrului de Rusia este presărată cu legende și fapte puține, ceea ce o face cu atât mai captivantă. Rasa este considerată naturală, apărută fără intervenție umană, în regiunile nordice ale Rusiei, în special în portul Arhanghelsk de la Marea Albă. Se spune că acești eleganți pisoi erau favoriții țarilor și ai nobilimii, fiind apreciați pentru blana densă care îi proteja de iernile aspre.

Istoria documentată începe în a doua jumătate a secolului XIX: marinarii britanici aduc exemplare la Londra, iar în 1875 rasa este prezentată în Crystal Palace sub numele de „Pisica Arhanghelsk”. În aceeași clasă erau și British Shorthair albastre, dar crescătorii au observat rapid diferențele de siluetă și textură a blănii.

Prin eforturile pasionatei crescătoare Mrs Carew-Cox, în 1912 Albastrul de Rusia capătă propria clasă expozițională „Foreign Blue”, redenumită curând „Russian Blue” pentru a evidenția originea rusească.

Războaiele mondiale aproape au decimat rasa în Europa. Pentru a o salva, crescătorii britanici și scandinavi au recurs la outcrossing cu British Shorthair albastre și Siameze blue-point. Americanii au combinat liniile britanice și scandinave, dând naștere la trei fenotipuri principale:

• Tip britanic: osatură robustă, blană foarte deasă, urechi verticale;
• Tip scandinav (european): siluetă mai fină, nuanță mai închisă, urechi mai depărtate;
• Tip american: cel mai suplu, culoare mai deschisă, urechi larg distanțate – preferat în ringurile de show.

În ciuda acestor nuanțe, standardul actual este unificat: blană unică, ochi verzi strălucitori și un caracter deosebit de blând.

Aspectul Albastrului de Rusia

Elegant, dar musculos, Albastrul de Rusia are corp mediu, picioare lungi și zvelte și un trunchi suplu pe osatură fină. Nu trebuie să pară nici greoi, nici firav.

Capul este un triunghi modificat, cu frunte plată și profil drept. Pernele vibrizelor ies ușor în relief, sugerând celebrul „zâmbet”.

Urechile – mari, late la bază, vârfuri ascuțite – stau vertical și bine distanțate, cu piele subțire, aproape transparentă.

Ochii, mari și migdalați, trebuie să fie verde intens. Puii se nasc cu ochi albaștri, care devin galbeni, apoi smarald în jurul vârstei de 4–6 luni.

Corpul este alungit și grațios; gâtul, aparent scurt din cauza blănii bogate, este de fapt lung și suplu. Picioarele se termină cu lăbuțe ovale, iar coada, lungă, se îngustează spre vârf.

Piesa de rezistență – blana. Are o dublă structură: puful și părul de acoperire au aceeași lungime, creând o textură catifelată care „se ridică” de pe corp. Culoarea este albastru-gri uniform, fără pete sau dungi, cu tipping argintiu ce conferă un luciu sclipitor. Pernuțele pot fi lavandă sau roz-liliachiu, iar nasul – gri cărbune.

Standardul pe scurt (CFA/TICA)