Istoria originii: cum a apărut Small Swiss Hound (Schwyz Type)?
Istoria Small Swiss Hound (Schwyz Type) este indisolubil legată de „fratele său mai mare” — ogarul elvețian, o rasă cu rădăcini adânci, care datează din vremea Sfântului Imperiu Roman. Acești câini au fost prețuiți de secole pentru calitățile lor excepționale de vânătoare. Cu toate acestea, la începutul secolului XX, mai exact în anul 1905, în Elveția a fost adoptată o nouă lege a vânătorii, care a schimbat în mod semnificativ regulile jocului. A fost introdus un sistem de terenuri de vânătoare și a fost interzisă utilizarea ogarilor înalți și rapizi în multe cantoane, deoarece aceștia goneau vânatul (în special căprioarele) dincolo de limitele zonelor alocate.
Aceasta a pus în pericol existența raselor naționale iubite. Vânătorii elvețieni, nedorind să renunțe la ajutoarele lor de încredere, au găsit o soluție genială. Au decis să creeze o versiune redusă a ogarilor lor — una cu picioare scurte, numită „niederlaufhund”. În acest scop, au început să selecteze în mod intenționat exemplare mai mici de ogari elvețieni și să le încrucișeze cu Bracken (tip de câini de vânătoare) cu picioare scurte pentru a fixa trăsătura. Acest proces a permis păstrarea tuturor calităților de lucru valoroase: un simț al mirosului extraordinar, rezistență, un glas sonor și pasiune pentru vânătoare, dar în același timp câinele a devenit mai lent și a lucrat pe un teritoriu mai mic, ceea ce corespundea pe deplin noilor cerințe legislative.
Astfel, la începutul secolului XX, au apărut patru varietăți de ogar elvețian de talie mică, corespunzând celor patru varietăți de ogar mare. La 1 iunie 1905, a fost fondat Clubul Elvețian al Ogarilor Mici (Schweizer Niederlaufhund-Club), iar rasa a obținut recunoaștere oficială și un standard propriu. Small Swiss Hound (Schwyz Type), ca una dintre aceste varietăți, a putut urmări vânatul nu doar în desișuri, ci și în vizuini, ajutându-i pe vânători la vânătoarea de bursuci, căprioare, mistreți și iepuri. În prezent, această rasă rămâne destul de rară și aproape că nu se întâlnește în afara Elveției și a Franței vecine.
Cum arată Small Swiss Hound (Schwyz Type): standard și descrierea aspectului
Micii ogari elvețieni sunt câini cu un aspect nobil, care, în ciuda picioarelor scurte, arată armonios și robust. Aspectul lor este o copie redusă a ogarilor mari din Schwyz. Au un corp alungit cu membre scurte, dar foarte musculoase, ceea ce îi face incredibil de rezistenți.
- Capul: Uscat, alungit, cu un craniu ușor bombat. Trecerea de la frunte la botul lung și îngust este bine marcată.
- Ochii: Ovali, de culoare maro închis, cu o expresie vie și prietenoasă. Pleoapele aderă strâns și au pigmentație neagră.
- Urechile: Una dintre cele mai distinctive trăsături ale rasei. Sunt prinse jos, foarte lungi, înguste, atârnă, răsucindu-se elegant ca un tirbușon. Sunt acoperite cu o blană subțire și au vârfurile rotunjite.
- Corpul: Moderat lung, cu un spate solid și o cutie toracică adâncă, bine dezvoltată, care asigură suficient spațiu pentru inimă și plămâni.
- Coada: Prinsă jos, de lungime medie, în formă de sabie. În stare de repaus este lăsată în jos, iar în timpul mișcării se poate ridica, dar nu se curbează pe spate.
- Blana și culoarea: Small Swiss Hound (Schwyz Type) are o blană scurtă, netedă, densă și bine lipită de corp. Culoarea de bază este albă. Pe ea se află pete mari de culoare roșie (de la galben-roșu la portocaliu-roșu intens). Petele mici (tărcatul) sunt considerate acceptabile, dar nu de dorit. O „șa” roșie uniformă este de asemenea comună.
