Mastif spaniol

Istoria mastifului spaniol este indisolubil legată de istoria Spaniei, în special de economia sa, care de secole s-a bazat pe creșterea oilor. Primele mențiuni despre câinii uriași din Peninsula Iberică datează din epoca preromană. Se crede că strămoșii lor au fost aduși de fenicieni și greci în urmă cu peste 2000 de ani. Poetul roman Virgiliu, în poemul său „Georgicele” (circa 29 î.Hr.), descria „mastifii iberici” ca fiind protectori grijulii și loiali ai turmelor.

Adevărata înflorire a rasei a început în Evul Mediu odată cu înființarea „Mesta” (Honrado Concejo de la Mesta) — o puternică breaslă a oierilor spanioli, fondată în 1273 de regele Alfonso al X-lea. Această organizație controla turme uriașe de oi merinos, a căror lână era principala bogăție a regatului. Împreună cu turmele, care migrau sezonier din munții nordici spre pășunile sudice, mergeau întotdeauna mastifii. La fiecare mie de oi reveneau aproximativ cinci mastifi. Sarcina lor principală era protejarea animalelor de lupi, urși și hoți. Pentru a proteja gâtul de dinții prădătorilor, câinilor li se puneau zgărzi speciale cu țepi — „carlancas”.

De-a lungul timpului, rasa a suferit modificări. Păstorii prețuiau nu doar calitățile de lucru, ci și aspectul exterior: un cap mare, o osatură puternică, un piept adânc. Cu toate acestea, războiul civil spaniol (1936-1939) și criza economică ulterioară au adus rasa la un pas de dispariție. Numărul oilor a scăzut, iar întreținerea unor câini atât de mari a devenit prea costisitoare. Rasa a fost salvată doar datorită entuziaștilor și păstorilor care au continuat să crească mastifi în zonele montane îndepărtate. Primul standard oficial al rasei a fost creat în 1946, iar versiunea modernă, care a consolidat imaginea unui câine maiestuos și funcțional, a apărut mult mai târziu.

Mastiful spaniol este un câine de tip subbrachimorfic, adică corpul său este mai lung decât înălțimea la greabăn. Acesta lasă impresia unei forțe și puteri enorme, dar în același timp nu este lipsit de o anumită armonie și eleganță în mișcări.

• Capul: Mare, masiv, în formă de piramidă trunchiată cu o bază lată. Craniul este lat, fruntea plată. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este lin, nu brusc.
• Botul: Lung, dar nu ascuțit. Puntea nazală dreaptă. Buzele groase, buza superioară o acoperă pe cea inferioară, formând bavuri pronunțate.
• Ochii: Mici, în formă de migdală, predominant de nuanțe închise, de alun. Privirea este calmă, inteligentă și ușor tristă. Pleoapa inferioară este adesea ușor lăsată, expunând conjunctiva.
• Urechile: Atârnătoare, de mărime medie, de formă triunghiulară, prinse deasupra liniei ochilor. În stare de repaus, stau lipite de obraji.
• Gâtul: Lat, puternic, musculos, cu o gușă dublă caracteristică (pliuri de piele), care conferă rasei un aspect distinctiv.
• Corpul: Dreptunghiular, foarte puternic. Spatele este drept și puternic. Toracele este lat, adânc și musculos. Abdomenul este moderat strâns.
• Coada: Groasă la bază, prinsă la o înălțime medie. În stare de repaus este lăsată în jos, în stare de excitație — se ridică în formă de sabie, dar nu se încolăcește niciodată în inel pe spate.
• Blana: Groasă, densă, de lungime medie (circa 5-6 cm), cu un substrat bogat, care protejează fiabil de intemperii. La atingere este puțin aspră.
• Culoarea: Cele mai comune sunt auriu, roșcat, lupiu, cerb, negru. Sunt posibile variații tigrate și marcaje albe pe piept și labe.

Temperamentul mastifului spaniol este o combinație unică de calm și putere. În ciuda aspectului său impunător, în cercul familiei este un câine extrem de afectuos, blând și răbdător. Este foarte orientat spre om și se atașează puternic de toți membrii familiei, în special de copii, față de care manifestă o indulgență uimitoare. Cu toate acestea, bunătatea sa nu se extinde și la străini. Instincția principală a mastifului este paza. El este întotdeauna vigilent și atent.

Față de persoanele străine de pe teritoriul său, el manifestă neîncredere. Nu va lătra fără motiv, dar lătratul său jos, profund, sacadat, este un avertisment serios care nu poate fi ignorat. De obicei, mastiful nu atacă primul, ci încearcă să blocheze străinul, să-l împingă cu corpul, demonstrându-și superioritatea. Atacă doar în cazul unei amenințări evidente pentru familia sau teritoriul său. Această trăsătură îl face similar cu alți molosși de pază, cum ar fi mastifful napolitan, deși spaniolul este, probabil, puțin mai reținut.

Mastifii spanioli sunt foarte inteligenți, dar în același timp independenți. Această trăsătură s-a dezvoltat de-a lungul secolelor de serviciu, când trebuiau să ia decizii singuri, apărând turmele departe de stăpân. Prin urmare, nu sunt înclinați să execute orbește comenzi, ca rasele de serviciu. Ei vor evalua mai întâi situația și abia apoi vor acționa. Acest lucru necesită de la proprietar răbdare și abilitatea de a construi relații de parteneriat bazate pe respect. O abordare similară în educație este importantă și pentru alte rase mari de pază, de exemplu, pentru Ca de Bou.

Înainte de a vă decide să aduceți un astfel de gigant acasă, merită să evaluați cu luciditate toate avantajele și dezavantajele. Acest lucru vă va ajuta să evitați dezamăgirile și să faceți o alegere conștientă.

La fel ca majoritatea raselor gigant, mastifii spanioli au o predispoziție la anumite afecțiuni. Un proprietar responsabil ar trebui să cunoască aceste riscuri și să ia măsuri preventive.

1. Displazia de șold și cot. Aceasta este cea mai frecventă problemă la câinii de talie mare. Este foarte important să alegeți un cățeluș de la părinți care au teste oficiale pentru absența displaziei. În perioada de creștere (până la 1,5-2 ani), cățelușului îi sunt contraindicate eforturile excesive: săriturile, alergatul pe scări. Greutatea excesivă mărește semnificativ riscul.
2. Torsiunea gastrică (balonare). Aceasta este o afecțiune acută, mortală, care necesită intervenție chirurgicală imediată. Pentru prevenție, hrăniți câinele de 2-3 ori pe zi în porții mici, folosiți boluri speciale pentru mâncat lent și evitați orice efort fizic timp de 1,5-2 ore după masă.
3. Boli cardiace. Cardiomiopatia dilatativă poate apărea la rasele gigantice. Examenele regulate la un medic veterinar-cardiolog pot ajuta la detectarea problemei într-un stadiu incipient.
4. Entropionul și ectropionul (răsucirea și răsturnarea pleoapelor). Datorită particularităților structurii capului, pleoapele se pot răsuci spre interior sau spre exterior, lezând corneea. Adesea necesită corecție chirurgicală.
5. Osteocondroza și alte probleme de creștere. Este important să asigurați o alimentație echilibrată cu hrană specializată pentru căței de rase gigantice, pentru a evita o creștere prea rapidă, care afectează negativ formarea scheletului.

Prevenția este cheia unei vieți lungi și sănătoase pentru animalul dumneavoastră. Nu supraalimentați câinele, asigurați-i efort fizic adecvat, dar nu excesiv, și nu neglijați vizitele planificate la veterinar. Costurile lunare pentru un pachet de sănătate preventivă la un veterinar pentru un câine de talie mare în România pot varia de la 100 la 250 RON, în funcție de clinică și serviciile incluse.

Îngrijirea mastifului spaniol nu este complicată, dar necesită regularitate. Blana sa deasă cu substrat are proprietatea de auto-curățare. Trebuie să spălați câinele rar, doar în caz de murdărie puternică, deoarece spălarea frecventă perturbă stratul natural de grăsime al pielii. Îngrijirea principală constă în periaj. Este suficient să periați mastifful de 1-2 ori pe săptămână cu un pieptene metalic sau o perie furminator, pentru a îndepărta firele de păr moarte și a preveni formarea ghemotoacelor. În timpul năpârlirii sezoniere (primăvara și toamna), procedura va trebui efectuată zilnic.

De asemenea, nu uitați de examinarea și curățarea regulată a urechilor, deoarece la câinii cu urechi căzute există riscul de a dezvolta otite. Ochii trebuie șterși zilnic cu un șervețel curat, îndepărtând secrețiile naturale. Ghearele se tocesc de obicei singure în timpul plimbărilor pe suprafețe dure, dar dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie tăiate cu un clește special pentru rase mari.

Dresajul mastifului spaniol este o sarcină pentru un proprietar răbdător și încrezător. Datorită independenței și inteligenței lor, nu vor executa orbește comenzile. Cel mai bine funcționează metoda întăririi pozitive: laude, recompense, joacă. Brutalitatea, țipetele și pedepsele fizice sunt absolut inacceptabile — acestea pot distruge pentru totdeauna încrederea câinelui și pot provoca agresiune defensivă. Proprietarul trebuie să devină un lider incontestabil pentru mastiff, dar un lider corect și consecvent.

Un aspect cheie al educației este socializarea timpurie. De la vârsta de 3-4 luni, cățelușul trebuie familiarizat cu diferite persoane, sunete, locuri și alți câini calmi. Acest lucru îl va ajuta să crească într-un câine echilibrat și adecvat, care nu va vedea o amenințare în fiecare trecător sau mașină. O abordare similară a educației este importantă și pentru alte rase mari de pază, de exemplu, pentru mastifful napolitan.

Hrănirea unui gigant ca acesta este o responsabilitate. Cea mai bună alegere va fi o hrană uscată de înaltă calitate, de clasă super-premium sau holistică, special formulată pentru căței, iar apoi pentru câini adulți de rase gigantice. Astfel de alimente conțin o cantitate echilibrată de proteine, grăsimi, carbohidrați, precum și condroprotectori esențiali pentru articulații (glucozamină, condroitină).

Este categoric interzis să supraalimentați mastiful! Greutatea în exces este o catastrofă pentru articulațiile și inima lui. Respectați normele indicate pe ambalajul hranei și ajustați-le în funcție de activitatea și condiția câinelui. Porția zilnică trebuie împărțită obligatoriu în 2-3 mese, pentru a reduce riscul de torsiune gastrică. Costul lunar al hranei de calitate super-premium pentru un mastiff adult în România poate varia între 300 și 700 RON, în funcție de marcă și cantitate.

• Mastiful spaniol este o rasă națională a Spaniei și este considerată una dintre cele mai vechi rase din lume.
• Din punct de vedere istoric, au existat mai multe tipuri regionale de mastiff, de exemplu, mastifful mai greu din Leon (Mastín Leonés) și cel mai ușor din Extremadura (Mastín de Extremadura). Standardul modern a unit trăsăturile lor.
• Nu trebuie confundat mastiful spaniol cu alte rase, cum ar fi mastifful de Pirinei sau mastifful englez. Acestea sunt rase diferite, cu istoria și standardele lor unice, deși toate aparțin grupului molosșilor.
• Maturizarea fizică și psihologică completă la mastifii spanioli se produce destul de târziu: la femele până la 2-3 ani, iar la masculi — uneori doar până la 4 ani. Până la această vârstă, ei rămân „adolescenți”.
• Lătratul mastifului spaniol este cartea sa de vizită. Este jos, puternic și audibil la distanțe mari. Acesta este principalul instrument de avertizare pentru orice oaspete nepoftit.

Este mastiful spaniol potrivit pentru un proprietar fără experiență?
Nu, această rasă nu este recomandată pentru începători. Dimensiunea, forța, caracterul independent și nevoia de socializare corectă necesită experiență, încredere și o înțelegere profundă a psihologiei câinilor.

Cum se înțelege mastiful spaniol cu copiii?
De obicei, foarte bine. Sunt cunoscuți pentru răbdarea și blândețea lor față de copiii din familia lor. Cu toate acestea, din cauza dimensiunii enorme a câinelui, orice interacțiune cu copiii mici trebuie supravegheată pentru a evita rănile accidentale.

Năpârlesc mult și salivează abundent?
Da, năpârlesc, mai ales intens de două ori pe an. În afara sezonului de năpârlire, va fi mai puțin păr, dar el va fi mereu prezent. Și da, au o predispoziție la salivație puternică, mai ales după masă, băutură sau pe vreme caldă. Trebuie să fiți pregătit pentru asta.

Au nevoie de mult efort fizic?
Nu, în ciuda dimensiunii, nu au nevoie de distanțe de maraton. Au nevoie de plimbări lungi, dar liniștite (1-2 ore pe zi) și de posibilitatea de a se mișca liber într-un teritoriu mare, bine îngrădit. Eforturile excesive, mai ales la vârstă tânără, sunt dăunătoare pentru articulațiile lor.