Istoria originii rasei Welsh Corgi Cardigan
Welsh Corgi Cardigan este una dintre cele mai vechi rase de ciobănești din Marea Britanie, a cărei istorie numără peste o mie de ani. Se crede că strămoșii Cardiganilor au fost aduși în Țara Galilor de triburile celtice în jurul anului 1200 î.Hr. O altă teorie susține că rădăcinile lor provin de la câinii aduși de vikingi în Țara Galilor în secolele IX-X. Acești câini aparțineau grupului Teckel, din care fac parte și Teckelii (șoricarii), ceea ce explică o anumită asemănare în construcția corpului – un trunchi lung și picioare scurte.
Numele „corgi” are mai multe versiuni de origine. Cea mai populară teorie susține că „corgi” provine din cuvintele galeze: „cor” (pitic) și „ci” (câine), adică „câine pitic”. Alte surse explică originea „corgi” prin cuvântul modificat „cur” (a privi, a păzi) și „ci” (câine), adică „câine de pază”. Cardiganii erau numiți și „ci llathaid” („câine lung de un yard”), deoarece lungimea lor de la vârful nasului la vârful cozii era aproximativ egală cu un yard galez (aproximativ 102 cm).
Timp de secole, Welsh Corgi Cardigan au servit cu credință fermierii din Cardiganshire – o regiune muntoasă și izolată a Țării Galilor. Erau folosiți pentru a mâna bovine, oi și chiar ponei. Statură joasă le permitea să se ferească cu dibăcie de loviturile copitelor, iar curajul și rezistența lor îi făceau ajutoare de neînlocuit. Ei nu doar că păstoreau animalele, ci și păzeau terenurile fermelor și erau companioni excelenți pentru stăpânii lor.
Pentru o lungă perioadă, Welsh Corgi Cardigan și Welsh Corgi Pembroke au fost considerați o singură rasă, deși provin din regiuni diferite ale Țării Galilor și au rădăcini diferite (se crede că Pembroke-ii provin de la câini de tip Spitz). Abia în 1934, Kennel Club-ul Englez i-a recunoscut oficial ca două rase separate. Cardiganii au avut întotdeauna coadă, spre deosebire de Pembroke, cărora li se scurta tradițional coada (deși acum tot mai mulți Pembroke se nasc cu cozi naturale sau acestea nu sunt cupate din cauza interdicțiilor din multe țări).
Cum arată un Welsh Corgi Cardigan: descriere detaliată a aspectului
Welsh Corgi Cardigan este un câine robust, rezistent, agil, lung în raport cu înălțimea, cu un corp jos. În ciuda staturii sale, nu ar trebui să dea impresia de a fi prea îndesat sau greoi.
Aspect general și proporții
Primul lucru care atrage atenția este corpul lung și picioarele scurte, dar puternice. Lungimea corpului de la articulația umărului până la punctul fesei depășește semnificativ înălțimea la greabăn. Înălțimea ideală la greabăn este de aproximativ 30 cm. Greutatea trebuie să fie proporțională cu înălțimea, de obicei între 14 și 17 kg pentru masculi și între 12 și 15 kg pentru femele. Este important ca câinele să nu fie supraponderal.
Cap și bot
Capul, prin formă și aspect, seamănă cu cel al unei vulpi. Craniul este lat și plat între urechi, îngustându-se treptat spre ochi. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este moderat pronunțat. Botul se îngustează spre trufa nasului, care este întotdeauna neagră. Buzele sunt strânse, negre. Maxilarele sunt puternice, cu o mușcătură în foarfecă perfectă, corectă și completă (incisivii superiori acoperă strâns pe cei inferiori și sunt perpendiculari pe maxilare). Ochii sunt de mărime medie, destul de depărtați, cu o expresie inteligentă, vigilentă, dar blândă. Culoarea ochilor variază în funcție de culoarea blănii, dar se preferă nuanțele închise. La câinii de culoare blue merle, sunt permiși ochii albaștri (unul sau ambii, parțial sau complet).
Urechi
Urechile la Welsh Corgi Cardigan sunt vizibil mari, drepte, cu vârfuri ușor rotunjite. Sunt late la bază, așezate destul de în spate pe craniu. În stare de alertă, urechile sunt îndreptate ușor în exterior și înainte.
Trunchi și membre
Gâtul este musculos, bine dezvoltat, proporțional cu construcția generală. Linia superioară este dreaptă. Pieptul este moderat de lat, cu un stern proeminent, adânc. Coastele sunt bine arcuite. Membrele sunt scurte, dar cu oase puternice. Labele din față sunt ușor întoarse în exterior (aproximativ 30 de grade față de axa longitudinală), ceea ce asigură stabilitate și manevrabilitate. Coatele sunt strâns lipite de corp. Membrele posterioare sunt puternice, musculoase, cu unghiuri bine definite ale jaretului. Labele sunt rotunde, compacte, cu pernițe rezistente.
Coadă
Coada la Welsh Corgi Cardigan este lungă, asemănătoare cu a unei vulpi, situată în prelungirea liniei corpului. În stare de repaus, este lăsată în jos, iar în timpul mișcării se poate ridica puțin deasupra liniei spatelui, dar niciodată nu se încolăcește peste aceasta. Aceasta este una dintre diferențele cheie față de Welsh Corgi Pembroke, care are adesea coada cupată sau natural scurtă.
Blană și culoare
Blana Cardiganului este dublă, de lungime medie, cu un substrat des și moale, care protejează împotriva intemperiilor. Părul de acoperire este drept, aspru la atingere, și nu trebuie să fie prea moale, ondulat sau sârmos. Culorile admise pentru Welsh Corgi Cardigan sunt variate:
- Tigrat (Brindle): diverse nuanțe de la auriu la maro închis, cu dungi închise.
- Roșcat (Red): toate nuanțele de roșcat, de la crem deschis la roșu intens.
- Sable: roșcat cu vârfurile firelor de păr negre.
- Tricolor: negru cu pete roșcate (brune) și albe.
- Blue Merle: un fundal albastru-argintiu cu pete negre (marmorat). Câinii cu această culoare au adesea ochi albaștri.
Petele albe sunt permise pe gât (sub formă de guler), piept, labe, partea inferioară a botului, vârful cozii și ca o dungă îngustă pe cap. Cu toate acestea, albul nu trebuie să predomine. Nasul și conturul ochilor sunt întotdeauna negre, cu excepția culorii blue merle, unde este permisă o pigmentare mai deschisă.
