Griffon Nivernais

Pentru o familiarizare rapidă cu principalele caracteristici ale rasei, am adunat informațiile cheie într-un tabel. Acest lucru vă va ajuta să vă faceți o primă impresie despre acest câine neobișnuit.

Istoria Griffon Nivernais este una dintre cele mai vechi și mai interesante dintre toate rasele de câini de vânătoare francezi. Se crede că strămoșii săi direcți au fost legendarii „câini gri ai Sfântului Ludovic” (gris de Saint-Louis), folosiți încă de gali pentru vânătoarea de lupi și mistreți. Acești câini erau cunoscuți în Franța încă din secolul al XII-lea și erau foarte apreciați de curtea regală pentru curajul și calitățile lor de lucru. De-a lungul secolelor, acești câini de vânătoare au fost o parte integrantă a culturii cinegetice din regiunea Nièvre, de unde provine și numele rasei.

Cu toate acestea, după Marea Revoluție Franceză (1789-1799), rasa s-a aflat pe cale de dispariție. Distrugerea aristocrației și declinul tradițiilor de vânătoare la scară mare au dus la dispariția practică a Griffon Nivernais. Renașterea rasei a început abia la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, datorită eforturilor unui grup de entuziaști. Ei au căutat puținii descendenți supraviețuitori ai „câinilor gri” și, pentru a reface fondul genetic, i-au încrucișat cu alți câini de vânătoare cu păr sârmos. La refacerea rasei au participat rase precum Grand Griffon Vendéen, Griffon Bleu de Gascogne, și, posibil, Otterhound, ceea ce i-a conferit rasei aspectul și rezistența modernă.

Clubul rasei a fost fondat în 1925, iar atunci a fost elaborat și primul standard. Astăzi, Griffon Nivernais este o rasă de vânătoare respectată nu numai în Franța, ci și în afara granițelor sale. Calitățile sale de lucru unice și capacitatea de a lucra în teren dificil îl fac un ajutor indispensabil în vânătoarea de animale mari. În SUA și Canada, acești câini sunt uneori folosiți chiar și pentru vânătoarea de urși.

Griffon Nivernais este un câine cu o constituție puternică, musculoasă, dar în același timp suplă, care dă impresia de rezistență și forță. Aspectul său este foarte caracteristic și ușor de recunoscut, în primul rând datorită blănii lungi și ciufulite, care îi conferă o aparență „dezordonată”. Din această cauză, în țara sa de origine, câinele era uneori numit în glumă „murdărel”.

Principala trăsătură distinctivă este blana sa aspră, sârmoasă, pe care francezii o numesc poil de sanglier (blana de mistreț). Aceasta nu trebuie să fie crețată sau moale. O astfel de blană protejează perfect câinele de vreme rea, frig și mușcături de insecte, precum și de crengi și spini în timpul urmăririi prăzii prin tufișuri dese. Pe bot, blana formează sprâncene stufoase, mustăți și o barbă, ceea ce îi conferă câinelui o expresie severă și serioasă.

Caracterul Griffon Nivernais este un amestec complex, dar fascinant, de pasiune pentru vânătoare și devotament calm față de familie. Pentru a înțelege acest câine, trebuie să vă amintiți întotdeauna de scopul său inițial.

La vânătoare — este un urmăritor neobosit, curajos și incredibil de tenace. Are un simț olfactiv remarcabil și o voce puternică, răsunătoare, prin care anunță vânătorul că a găsit urma. Griffonul nu se teme să intre în contact cu animale mari, cum ar fi mistrețul, dând dovadă de o curaj excepțional. Independența și autonomia sa în muncă sunt trăsături care sunt foarte apreciate de vânători, dar care pot crea dificultăți în dresaj pentru un proprietar obișnuit.

Acasă — este un câine complet diferit. Este calm, echilibrat și se atașează puternic de familia sa. Griffon Nivernais nu este un câine al unui singur stăpân; își dăruiește dragostea tuturor membrilor familiei. Deoarece au fost folosiți istoric pentru vânătoare în haită, nu sunt predispuși la agresiune față de alți câini și, de obicei, se înțeleg bine cu ei, mai ales dacă au crescut împreună. Cu toate acestea, instinctul lor de vânătoare este foarte puternic, așa că orice animal de companie mic (pisici, rozătoare, iepuri) poate fi perceput ca o potențială pradă. Socializarea timpurie și corectă poate ajuta, dar încrederea deplină în această privință nu este de dorit.

Față de străini, griffonul este rezervat, dar fără agresiune. Lătratul său puternic este mai degrabă o notificare a sosirii oaspeților, decât o manifestare de neîncredere. Acest lucru îl face un bun paznic, dar nu un câine de pază. Cu copiii este răbdător și prietenos, cu condiția ca aceștia să fie învățați să respecte animalul și spațiul său personal.

Înainte de a vă lua un câine atât de serios, cum este Griffon Nivernais, este important să evaluați cu luciditate toate avantajele și dezavantajele sale. Această rasă nu se potrivește oricui.

Întreținerea Griffon Nivernais are particularitățile sale, legate de originea și scopul său. Acesta nu este un câine de canapea și are nevoie de condiții adecvate.

1. Exerciții fizice. Acesta este aspectul cheie al îngrijirii. Griffon Nivernais are nevoie de minim 1,5-2 ore de exerciții intense zilnic. Aceasta nu este doar o plimbare în lesă, ci alergare, drumeții lungi prin pădure, posibilitatea de a alerga liber într-un spațiu închis. Natația este, de asemenea, o formă excelentă de activitate, deoarece acești câini, de obicei, iubesc apa. O cantitate insuficientă de exerciții va duce la un comportament distructiv, lătrat constant și probleme de sănătate.
2. Îngrijirea și periajul blănii. În ciuda aspectului său ciufulit, îngrijirea blănii nu este complicată. Trebuie periată cu o perie aspră aproximativ o dată pe săptămână, pentru a îndepărta firele moarte și murdăria. Nu este recomandat să-l spălați des, pentru a nu deteriora stratul protector de grăsime de pe piele. Este suficient să-l spălați doar atunci când este absolut necesar. După fiecare plimbare prin pădure, trebuie să verificați blana, lăbuțele și urechile pentru a depista căpușe, scai și alte obiecte străine.
3. Îngrijirea urechilor. Ca la toate rasele cu urechi lăsate, la Griffon Nivernais urechile sunt slab ventilate, ceea ce creează un risc de infecții și inflamații (otită). Este necesar să verificați și să curățați regulat urechile, cel puțin o dată pe săptămână, cu o loțiune specială. Acest lucru este deosebit de important după înot.
4. Condiții de trai. Locul ideal pentru un griffon este o casă de la țară cu o curte mare și solid împrejmuită. Gardul trebuie să fie înalt și puternic, deoarece acești câini sunt predispuși să sape și să fugă dacă simt un miros interesant. Nu este recomandat să-i țineți într-un apartament de oraș.

Dresajul Griffon Nivernais este o provocare chiar și pentru un crescător de câini experimentat. Încăpățânarea și independența lor sunt rezultatul selecției, axate pe munca autonomă în pădure, departe de vânător. Sunt inteligenți, dar nu încearcă să facă pe plac omului cu orice preț. La fel ca alți câini de vânătoare încăpățânați, cum ar fi Gonczy Polski sau Ogarul polonez, Griffon Nivernais necesită o abordare specială.

Iată principiile cheie ale unei educații de succes:

• Începutul timpuriu: Socializarea și învățarea comenzilor de bază trebuie începute de la vârsta de 3-4 luni.
• Liderism și consecvență: Stăpânul trebuie să devină pentru griffon un lider incontestabil, dar corect. Regulile stabilite în casă trebuie să fie neschimbate și respectate de toți membrii familiei.
• Întărirea pozitivă: Griffonii reacționează bine la recompense delicioase și la laude. Duritatea, țipetele și pedepsele fizice nu vor face decât să le sporească încăpățânarea și pot distruge încrederea.
• Răbdare: Fiți pregătiți să repetați comenzile de multe ori. Ceea ce câinele a executat astăzi, ar putea „uita” mâine. Acesta nu este un semn de prostie, ci o manifestare a naturii sale independente.
• Comanda „La mine!”: Aceasta este cea mai importantă și mai dificilă comandă pentru orice câine de vânătoare. Trebuie exersată constant, începând de la o vârstă fragedă, și niciodată să nu lăsați câinele de pe lesă pe un teritoriu neîngrădit.

Dacă intenționați să folosiți câinele la vânătoare, este mai bine să încredințați dresajul său specializat unui profesionist. Dacă griffonul este pentru dumneavoastră doar un companion, un curs de obediență generală va fi suficient, dar va necesita eforturi considerabile din partea dumneavoastră.

Griffon Nivernais este o rasă cu o sănătate robustă din naștere, călită de secole de muncă în condiții aspre. Datorită selecției stricte bazate pe calitățile de lucru, nu au o listă lungă de boli ereditare. Cu toate acestea, ca la orice rasă, există anumite riscuri:

• Displazia de șold: O problemă comună la câinii mari și activi. Este important să alegeți un pui de la părinți testați corespunzător.
• Atrofia progresivă a retinei (PRA): O boală ereditară a ochilor care duce la orbire. Crescătorii responsabili își testează câinii pentru prezența acestei gene.
• Infecții ale urechilor (otită): Din cauza structurii urechilor, riscul de inflamație este constant. Curățarea preventivă regulată este obligatorie.
• Traume legate de vânătoare: Tăieturi, zgârieturi, mușcături. Câinii activi, în special cei care lucrează în pădure, suferă adesea de mici leziuni.
• Torsiunea gastrică (balonare): O afecțiune periculoasă pentru viață, specifică câinilor cu piept adânc. Proprietarii ar trebui să cunoască simptomele și măsurile de prevenție (hrănirea în porții mici, evitarea activității fizice imediat după masă).

Blana deasă protejează în mod fiabil griffonul de frig și ploaie, dar îl face vulnerabil la supraîncălzire. Pe vreme caldă, trebuie evitate eforturile intense și să i se asigure câinelui acces la un loc răcoros și apă proaspătă.

Alimentația Griffon Nivernais trebuie să corespundă nevoilor sale energetice ridicate. Acest lucru este valabil în special pentru câinii de lucru în timpul sezonului de vânătoare. Există două abordări principale ale hrănirii: hrana uscată gata preparată și hrănirea naturală.

Hrana uscată: Aceasta este cea mai simplă și mai echilibrată opțiune. Ar trebui să alegeți hrană de înaltă calitate, din clasa premium sau super-premium, concepută pentru câini activi de rase mari. Pe primul loc în compoziție ar trebui să fie carnea. Cantitatea de hrană se calculează conform instrucțiunilor de pe ambalaj, dar se ajustează întotdeauna în funcție de greutatea, vârsta și nivelul de activitate al câinelui. Un sac de 12 kg de hrană de calitate costă, în medie, 250-350 RON, suficient pentru o lună.

Hrănirea naturală: Această opțiune necesită mai mult timp și cunoștințe din partea proprietarului. Baza dietei (aproximativ 50-60%) ar trebui să fie carne crudă, slabă (vită, pui) și măruntaie. Restul este format din:

• Cereale: hrișcă, orez, ovăz.
• Legume și fructe: morcovi, dovleac, dovlecei, mere (în stare crudă sau fiartă).
• Produse lactate: kefir, brânză de vaci slabă.
• Ouă: 1-2 ori pe săptămână.

În cazul hrănirii naturale, adăugarea de complexe de vitamine și minerale este obligatorie. Important: pentru prevenirea torsiunii stomacului, porția zilnică trebuie împărțită în două mese (dimineața și seara) și nu trebuie hrănit câinele direct înainte sau imediat după exerciții fizice.

• Numele „griffon” provine de la tipul de blană – aspră, sârmoasă.
• Datorită rezistenței și curajului lor, griffonii nivernais sunt capabili să urmărească un mistreț timp de multe ore, parcurgând zeci de kilometri pe teren accidentat.
• Se crede că acești câini sunt reprezentați pe multe tapiserii medievale care ilustrează scene de vânătoare regală.
• Vocea lor este atât de puternică și melodică, încât vânătorii experimentați pot determina, după tonalitatea ei, ce animal a fost găsit și în ce stadiu se află urmărirea.
• În ciuda istoriei sale străvechi, rasa rămâne destul de rară în afara Franței și a cercurilor de vânători pasionați.

Poate Griffon Nivernais să trăiască în apartament?
Nu, nu este categoric recomandat. Acest câine are nevoie de spațiu, de o curte mare pentru a se plimba liber și de exerciții zilnice intense, care sunt practic imposibil de asigurat în condiții urbane.

Năpârlește mult Griffon Nivernais?
Năpârlirea este moderată, sezonieră. Blana lor aspră nu se împrăștie prin toată casa la fel ca blana raselor cu păr scurt, ci se adună în mici smocuri, care sunt ușor de îndepărtat în timpul periajului.

Este greu de îngrijit blana lor?
Nu, îngrijirea este minimă. Este suficient să-i periați o dată pe săptămână și să-i verificați pentru murdărie și paraziți după plimbări. Nu este nevoie de tundere sau trimare.

Poate fi lăsat acest câine singur toată ziua?
Nu este de dorit. Ca orice câine de haită, griffonul suportă prost singurătatea prelungită. Dacă se va plictisi și nu va primi suficientă mișcare, poate deveni distructiv: să roadă mobilierul, să urle și să latre neîncetat.

Se potrivește Griffon Nivernais ca prim câine pentru un începător?
Nu, această rasă nu este pentru începători. Caracterul său independent și încăpățânat, combinat cu cerințele ridicate de activitate, necesită experiență, răbdare și o înțelegere profundă a psihologiei câinilor de vânătoare.