Istoria rasei: de la plantațiile din Georgia până în prezent
Povestea rasei Alapaha Blue Blood Bulldog seamănă cu un roman captivant. Spre deosebire de multe rase create de cluburi chinologice, acest bulldog este rezultatul „selecției populare” și al devotamentului unei singure familii - familia Lane. Se crede că strămoșii acestor câini au fost „bulldogii de munte” de tip vechi, acum dispăruți, și bulldogul englez adus de primii coloniști în America încă din secolul al XVIII-lea. Ei erau folosiți ca „catch dogs” - câini pentru prinderea vitelor rătăcite și a porcilor semi-sălbatici în pădurile dese din sud.
Timp de 200 de ani, rasa s-a dezvoltat în izolare în zona râului Alapaha, ceea ce a permis păstrarea unor trăsături unice, pierdute de alți bulldogi. Figura cheie în salvarea rasei a fost Buck Lane. El a început un program de reproducere, încercând să salveze „câinele de fermă” de la dispariție. Cel mai faimos câine al său a fost un bulldog pe nume Otto. Legendele spun că Otto era atât de loial încât, după moartea lui Buck Lane în 1943, venea zilnic la mormântul stăpânului și îl păzea. Tocmai în onoarea acestui câine remarcabil, rasa este adesea numită „Bulldogul Otto”.
Munca bunicului a fost continuată de nepoata sa, Lana Lou Lane. Ea a înregistrat oficial rasa și a fondat Asociația Alapaha Blue Blood Bulldog (ABBA). Scopul ei a fost să păstreze câinele exact așa cum era acum 100 de ani: funcțional, sănătos și capabil de muncă, spre deosebire de mulți bulldogi moderni de expoziție care suferă din cauza aspectului prea decorativ. Astăzi, în lume există un număr mic de exemplare (estimările variază de la câteva sute la o mie), așa că viitorul rasei depinde în totalitate de crescătorii responsabili.
