Istoria rasei Australian Silky Terrier
Istoria rasei Australian Silky Terrier, sau Silky, a început la sfârșitul secolului al XIX-lea în Australia. Rasa este rezultatul încrucișării deliberate a terrierilor australieni autohtoni cu terrierii yorkshire importați din Anglia. Principalul scop al crescătorilor a fost îmbunătățirea calității blănii câinilor locali, în special obținerea culorii albastru cu șaten și a texturii mătăsoase. Rezultatul a depășit toate așteptările: au apărut pui cu o blană unică, care au devenit fondatorii noii rase.
Inițial, rasa a fost cunoscută sub diferite denumiri, inclusiv „Silky de Sydney” și „Terrier Mătăsos”. Primul standard al rasei a fost elaborat în Sydney în 1906, iar al doilea — în statul Victoria în 1909. Aceste standarde aveau unele discrepanțe, în special în ceea ce privește greutatea și tipul de urechi dorit (drepte sau semi-drepte). Timp îndelungat s-a lucrat la unificare, iar un standard unic și de compromis a fost acceptat abia în 1926.
După cel de-al Doilea Război Mondial, militarii americani care se întorceau din Australia au adus acești câini fermecători în SUA, unde au câștigat rapid popularitate. În 1955 a fost înființat Clubul American al Terrierilor Mătăsoși. Recunoașterea internațională a venit mai târziu: rasa a fost oficial înregistrată de Federația Cinologică Internațională (FCI) în 1995. Astăzi, Australian Silky Terrier este cunoscut în întreaga lume ca un companion minunat, care combină eleganța exterioară cu un adevărat spirit de terrier.
Cum arată Australian Silky Terrier: Descrierea aspectului exterior
Australian Silky Terrier este un câine compact, scund, dar robust, cu linii corporale elegante. Aspectul său exterior indică o vivacitate, energie și o stare de pregătire pentru acțiune.
- Capul: Moderat de lung, cu craniul plat între urechi. Pe cap crește un „moț” caracteristic de blană lungă și mătăsoasă, care nu trebuie să acopere ochii.
- Botul: Fălci puternice, buzele se lipesc strâns. Nasul este obligatoriu de culoare neagră.
- Ochii: Mici, de formă ovală sau de migdală, de culoare închisă, cu o expresie pătrunzătoare și inteligentă.
- Urechile: Mici, de formă triunghiulară, drepte, așezate sus. Acoperite cu păr scurt.
- Corpul: Ușor alungit. Spatele este drept, pieptul este moderat de lat și adânc.
- Coada: Așezată sus. Anterior era tăiată în mod tradițional, dar astăzi acest lucru este interzis în multe țări. Coada naturală este ținută vertical sau ușor curbată.
- Blana: Principala mândrie a rasei. Este subțire, dreaptă, lucioasă și mătăsoasă la atingere, cu o lungime de 13–15 cm. Blana cade pe ambele părți ale corpului, formând o cărare clară de la cap la coadă. Sub-blana este absentă.
- Culoarea: Clasica șa — albastru cu șaten sau gri-albastru cu șaten. „Șaua” (partea albastră) acoperă spatele, iar nuanțele șatene sau roșiatice sunt situate pe bot, picioare și partea inferioară a corpului. Puii se nasc aproape negri, iar culoarea lor se schimbă treptat și se formează definitiv până la 18 luni.
