Istoria rasei Blue Gascony Basset
Istoria rasei Blue Gascony Basset este strâns legată de istoria vânătorii în Franța și este un succesor direct al maiestuosului Petit Basset Bleu de Gascogne. Acești câini, cunoscuți încă din secolul al XIV-lea, erau renumiți pentru capacitatea lor de a vâna în haită vânatul mare, cum ar fi lupii și mistreții. Chiar și contele Gaston Fébus de Foix, autorul celebrului „Tratat de vânătoare”, îi folosea.
Odată cu trecerea timpului, vânătoarea de animale mari a devenit mai puțin obișnuită, iar vânătoarea pe jos de vânat mai mic, cum ar fi iepurii, a devenit populară. A apărut astfel nevoia unui câine cu aceleași calități excelente de vânătoare, dar mai lent și mai scund. Așa, prin selecție și, posibil, prin încrucișare cu alte rase de tip Basset, a apărut Bassetul – o versiune cu picioare scurte a marelui vânător.
Din păcate, la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu scăderea popularității vânătorii tradiționale, rasa s-a aflat la un pas de dispariție. Renașterea ei se datorează entuziasmului unui singur om – Alain Bourbon. La începutul secolului al XX-lea, el a depus eforturi incredibile pentru a găsi exemplare supraviețuitoare ale rasei și a-i reface populația. Datorită muncii sale, în 1911 a fost înființat un club al rasei, iar aceasta a început o revenire lentă, dar sigură.
Federația Chinologică Internațională (FCI) a recunoscut oficial standardul rasei la 24 ianuarie 1996. Astăzi, Blue Gascony Basset rămâne o rasă rară în afara Franței, dar popularitatea sa este în creștere printre cunoscătorii care caută nu doar un vânător priceput, ci și un prieten de familie loial.
Cum arată Blue Gascony Basset: standardul rasei
Blue Gascony Basset — un câine în care se combină armonios trăsăturile unui Basset tipic cu noblețea vechilor câini de vânătoare francezi. El dă impresia unui câine puternic, lung, dar în același timp agil și nu prea greoi.
- Aspect general: Corp lung pe picioare scurte și puternice. Câinele trebuie să fie bine echilibrat, fără semne de greutate excesivă.
- Cap: Lung, dar nu prea lat. Craniul este ușor bombat, cu o protuberanță occipitală pronunțată. Trecerea de la frunte la bot este fluidă.
- Ochi: De formă ovală, de culoare maro. Privirea este blândă, ușor tristă și gânditoare, ceea ce este una dintre trăsăturile distinctive ale rasei. Pleoapa inferioară poate fi ușor lăsată.
- Urechi: Foarte lungi, subțiri, prinse jos, sub linia ochilor. Ar trebui să fie înfășurate spre interior și să se termine cu un vârf ascuțit. Conform standardului, urechile întinse înainte ar trebui să depășească vârful nasului.
- Corp: Spatele este lung și puternic. Pieptul este lat și adânc, bine dezvoltat.
- Coada: În formă de sabie, destul de groasă la bază, subțiindu-se spre vârf. În repaus, câinele o ține jos, iar în mișcare o ridică cu mândrie.
- Blană și culoare: Blana este scurtă, densă și aspră la atingere. Cea mai unică caracteristică este culoarea, care a dat și numele rasei. Ea constă din pete alb-negre, care creează un efect de nuanță gri-albăstruie, „albastră”. Pe acest fond pot apărea pete negre de diferite dimensiuni. De asemenea, sunt caracteristice marcajele roșcate (cafenii) deasupra ochilor, pe obraji, buze, pe partea interioară a urechilor și pe labe.
