Caracterul și comportamentul
Standardul descrie bouvierul ca pe un câine calm și chibzuit, cu privire hotărâtă și neînfricată, și avertizează împotriva a două extreme: nu trebuie să fie nici agresiv, nici temător. Nu este o formulă decorativă — tocmai echilibrul este însușirea pentru care rasa a fost selecționată ca să lucreze lângă vite și lângă oameni.
În viața de zi cu zi asta se vede ca atașament față de toată familia, nu față de un singur stăpân, și ca rezervă față de străini. Bouvierul nu este înclinat spre lătrat continuu; este mai degrabă un observator tăcut, care reacționează atunci când socotește el de cuviință. Comportamentul de pază nu are nevoie la el de încurajare specială — apare de la sine, și tocmai aceasta este însușirea care nu trebuie dezvoltată, ci echilibrată prin socializare timpurie.
Rasa se maturizează încet: la exterior un câine adult rămâne multă vreme adolescent prin comportament și testează limitele. Cu copiii bouvierul este de obicei răbdător, dar masa lui și obiceiul de a împinge cu trunchiul fac din supravegherea jocurilor cu cei mici o chestiune de siguranță, nu de educație.
Dresajul, munca și sportul
Rasa figurează în nomenclatura FCI cu probă de lucru, și aceasta este cea mai scurtă descriere a nevoilor ei. Bouvierul a fost crescut pentru muncă fizică zilnică, iar ocupațiile de azi trebuie să înlocuiască munca aceea cu ceva.
Lucrează bine acolo unde sunt necesare rezistența și decizia proprie: la ascultare, la urmă, la poliatlonul de serviciu, la tracțiunea căruciorului. Standardul numește separat serviciul de urmă, cel de legătură și cel de pădurar printre folosințele actuale ale rasei. Ce merge prost este repetarea mecanică a aceleiași comenzi de zeci de ori: un câine cu părerea lui își pierde repede interesul.
Metodele dure sunt pentru bouvier contraproductive: fie se închide în el, fie trece la autoapărare. Formula care funcționează este consecvența și regulile clare, fără brutalitate, cu socializare timpurie și largă.
