Istoria originii pisicii Canaan
Istoria pisicii Canaan este strâns legată de Israel și de entuziasmul unei singure femei – Doris Pollatschek, sculptoriță și iubitoare de pisici, care locuia în Ierusalim. La sfârșitul anilor 1990, ea a observat o mare populație de pisici sălbatice care trăiau liber în împrejurimile orașului și în întreaga țară. Aceste pisici, descendente ale pisicii sălbatice africane (Felis lybica), considerată strămoșul tuturor pisicilor domestice, s-au adaptat excelent la condițiile dificile ale climei și mediului local.
Inspirată de rezistența și frumusețea lor naturală, Doris a decis să creeze o nouă rasă care să păstreze trăsăturile exterioare ale strămoșilor sălbatici, dar să aibă un caracter mai echilibrat și sociabil, potrivit pentru viața în condiții domestice. Scopul era de a obține o pisică ce ar aminti de una sălbatică, dar ar fi complet socializată.
Pentru a realiza această idee, Doris Pollatschek a inițiat un program de creștere selectivă. Ea a capturat pisici sălbatice libiene și le-a încrucișat cu reprezentanți atent selecționați ai diferitelor rase de pisici domestice. În munca de ameliorare au participat:
- Pisica libiană de stepă (Felis lybica): Pentru a conferi aspectul sălbatic, culoarea tabby caracteristică și rezistența.
- Pisica abisiniană: Pentru a obține ticking-ul (colorarea zonală a firelor de păr) și o statură elegantă.
- Pisica bengaleză: Pentru a intensifica modelul pătat și aspectul exotic.
- Pisica orientală cu păr scurt: Pentru a conferi finețe liniilor corpului, urechi mari și ochi migdalați.
- Pisici domestice cu păr scurt: Pentru a consolida trăsăturile de caracter dorite și diversitatea genetică.
Primii pui care corespundeau standardului conceput au apărut la începutul anilor 2000. Denumirea „Pisica Canaan” (Canaan Cat) provine de la numele antic al regiunii – Canaan, subliniind originile sale israeliene. Rasa a primit recunoaștere preliminară din partea unor organizații felinologice, în special World Cat Federation (WCF) a clasificat-o drept rasă experimentală, ceea ce înseamnă că se află încă în stadiul de formare și observare.
În prezent, pisica Canaan rămâne o rasă foarte rară, iar crescătoriile există predominant în Israel și în unele țări europene (de exemplu, în Germania). Găsirea unui pui din această rasă în afara țării sale de origine poate fi destul de dificilă.
Standardul rasei și aspectul exterior al pisicii Canaan
Pisica Canaan este un animal elegant, dar în același timp puternic, de mărime medie sau mare, care combină trăsăturile strămoșilor sălbatici și domestici. Are o musculatură bine dezvoltată și un schelet solid, ceea ce indică rezistența sa.
- Corp: Lung, suplu, dar musculos. Nu trebuie să fie nici prea masiv, nici prea ușor. Cutia toracică este bine dezvoltată.
- Cap: Un triunghi larg cu contururi moi. Fruntea plată, trecerea spre nas abia vizibilă. Botul bine conturat, dar nu ascuțit. Bărbia puternică.
- Urechi: Mari, late la bază, așezate sus și drept. Vârfurile ușor rotunjite. Este de dorit prezența smocurilor de păr pe urechi, ca la râs, ceea ce adaugă un farmec sălbatic. Distanța dintre urechi este destul de mare.
- Ochi: Mari, în formă de migdală, expresivi. Așezați ușor oblic. Culoarea ochilor – toate nuanțele de verde. O culoare intensă este un avantaj.
- Gât: Lung, grațios, dar puternic.
- Membre: Lungi, suple, proporționale cu corpul. Membrele posterioare sunt puțin mai lungi decât cele anterioare. Labe ovale, compacte.
- Coadă: Lungă, groasă la bază, se subțiază spre vârf.
- Blană: Scurtă, deasă, elastică la atingere, bine lipită de corp. Are un mic strat inferior, care poate fi mai pronunțat în sezonul rece. Textura blănii nu trebuie să fie prea moale.
- Culoare și model: Sunt recunoscute doar două tipuri de model tabby: pătat (spotted) și marmorat (classic sau marbled tabby). Petele trebuie să fie clare, contrastante cu fondul principal. Modelul marmorat trebuie să fie simetric, cu „fluturi” caracteristici pe umeri și dungi de-a lungul corpului. Este obligatorie prezența ticking-ului – colorarea zonală a fiecărui fir de păr, care creează o „sclipire” caracteristică a fondului. Fondul principal al blănii variază de la nisipiu-bej la maro intens și scorțișoară. Modelul (pete sau marmorat) este întotdeauna mai închis decât fondul – de la maro la negru.
În general, pisica Canaan lasă impresia unui animal grațios, agil și vigilent, care a păstrat frumusețea naturală a strămoșilor săi sălbatici.
