Istoria rasei: de la gladiatori la favoriți ai familiei
Istoria Dogue de Bordeaux se pierde în antichitate și este una dintre cele mai vechi din Franța. Se crede că strămoșii lor au fost molossoizii — câini mari și puternici, folosiți încă din Imperiul Roman pentru luptele de gladiatori și pază. Cu timpul, acești câini au ajuns pe teritoriul Galiei (Franța de astăzi), unde s-au încrucișat cu rasele locale. Tocmai în regiunea Bordeaux s-a format tipul de câine pe care îl cunoaștem astăzi.
De-a lungul secolelor, Dogue de Bordeaux au fost folosiți pentru diverse sarcini: vânau vânat mare, cum ar fi mistreți și urși, păzeau castelele și proprietățile aristocraților și chiar lucrau ca „câini de măcelar”, ajutând la mânarea vitelor. Forța și neînfricarea lor erau legendare. Asemenea altor rase străvechi de pază, cum ar fi Cão de Castro Laboreiro, Dogue de Bordeaux nu era doar un câine, ci o parte integrantă a gospodăriei și un simbol al siguranței. De asemenea, merită menționat Dogo Argentino, care are, de asemenea, o istorie bogată ca și câine de vânătoare și de apărare.
Un moment de cotitură în istoria rasei a fost prima expoziție canină de la Paris din 1863, unde un Dogue de Bordeaux pe nume Magenta a câștigat medalia de aur. Atunci rasa și-a primit numele oficial și a început să câștige popularitate în afara regiunii sale natale. Cu toate acestea, cele două războaie mondiale au dat o lovitură devastatoare populației. Rasa s-a aflat la un pas de dispariție. Doar datorită eforturilor entuziaștilor dedicați, inclusiv Raymond Triquet, în a doua jumătate a secolului XX, s-a reușit refacerea efectivului. Astăzi, Dogue de Bordeaux este cunoscut și iubit în întreaga lume, nu în ultimul rând datorită filmului „Turner și Hooch”, unde un reprezentant adorabil al acestei rase a cucerit inimile a milioane de spectatori.
Cum arată Dogue de Bordeaux: standard și aspect exterior
Dogue de Bordeaux este un câine cu o constituție atletică, emanând forță și putere. Aspectul său este armonios, compact și foarte musculos. Cea mai recunoscută trăsătură este capul enorm, masiv, cu riduri caracteristice.
- Cap: Foarte mare, trapezoidal, privit din față. Fruntea este bombată, stopul foarte pronunțat, aproape în unghi drept. Botul este scurt, puternic, lat, cu obraji bine dezvoltați. Mușcătura caracteristică este prognatismul (mandibula inferioară este proeminentă).
- Ochi: Ovali, larg depărtați. Culoarea — de la alună la maro închis, corespunzătoare culorii blănii. Privirea este calmă și deschisă.
- Urechi: Relativ mici, triunghiulare, căzute, dar nu flasce. Așezate sus și ușor ridicate la bază, ceea ce face ca capul să pară vizual și mai lat.
- Corp: Corpul este puternic, cu o musculatură bine dezvoltată. Gâtul este foarte puternic, scurt, cu pliuri de piele libere. Spatele este drept, puternic. Pieptul este lat, adânc, ajungând sub coate.
- Coada: Groasă la bază, se subțiază spre vârf. În repaus este lăsată în jos, în mișcare se ridică la nivelul spatelui sau puțin mai sus, dar nu se încolăcește niciodată.
- Blană și culoare: Blana este scurtă, subțire și moale la atingere. Culoarea este uniformă, variind de la bej deschis la mahon intens (lemn roșu). Este permisă o pată albă mică pe piept. Pe bot poate apărea o mască neagră sau castanie.
