Flat-Сoated Retriever — Istorie și standard

Istoria originii rasei

Istoria Flat-coated Retriever-ului este strâns legată de dezvoltarea chinologiei de vânătoare în Anglia victoriană a secolului al XIX-lea. La fel ca majoritatea retrieverilor, rădăcinile sale duc spre insula Newfoundland, de unde au fost aduși așa-numiții „câini de St. John” (Newfoundland-e mici) - strămoșii tuturor retrieverilor moderni. Acești câini erau renumiți pentru dragostea lor pentru apă și abilitatea de a aduce vânatul împușcat.

În Marea Britanie, acești câini au fost încrucișați cu alte rase pentru a îmbunătăți anumite calități. O figură cheie în crearea rasei a fost domnul S.E. Shirley, fondatorul Kennel Club-ului din Marea Britanie. El este cel care, în anii 1860, a început o muncă dedicată creșterii unui Flat-coated Retriever, care la acea vreme se numea „retriever cu păr ondulat” (Wavy-Coated Retriever). Pentru crearea flat-ului au fost folosiți Setteri Irlandezi (pentru a îmbunătăți simțul olfactiv și a adăuga eleganță), Spanieli de apă și, posibil, Border Collie pentru a crește inteligența și ascultarea.

Scopul a fost de a obține nu doar un câine de vânătoare eficient, ci și un companion elegant. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Flat-coated Retriever era cel mai popular câine de aport la expoziții și la probele de câmp din Marea Britanie. Cu toate acestea, la începutul secolului XX, popularitatea sa a început să scadă, făcând loc unor rase precum Labrador Retriever și Golden Retriever. În ciuda acestui fapt, entuziaștii dedicați au păstrat rasa, iar astăzi flat-ii, deși nu sunt cei mai numeroși, au un cerc stabil de admiratori în întreaga lume.

Cum arată Flat-coated Retriever: standard și aspect

Flat-coated Retriever este o întruchipare a forței și eleganței. Are o construcție corporală armonioasă, dar robustă, care îi trădează scopul - acela de a fi un vânător rezistent, capabil să lucreze atât pe uscat, cât și în apă. Aspectul său combină funcționalitatea și frumusețea.

• Cap: Lung, uscat, cu o tranziție lină, abia perceptibilă, de la frunte la bot. Craniul și botul sunt aproximativ de aceeași lungime. Maxilarele sunt puternice, cu o mușcătură perfectă în foarfecă.
• Ochi: De dimensiuni medii, în formă de migdală, de culoare maro închis sau alune. Privirea este foarte inteligentă și blândă.
• Urechi: Mici, căzute, prinse nu prea jos, aderente la cap.
• Corp: Piept adânc și destul de lat, cu coastele din față bine dezvoltate. Spatele este scurt, puternic și drept. Regiunea lombară este puternică.
• Coada: Scurtă, dreaptă, bine acoperită cu păr, dar fără „franjuri”. Câinele o poartă vesel, dar nu o aruncă pe spate. Este o continuare a liniei spatelui și este în permanentă mișcare.
• Blană: Densă, de la fină la medie ca grosime, cu un luciu frumos. Așa cum sugerează și numele, ar trebui să fie cât mai dreaptă, deși este permisă o ușoară ondulație. Pe picioare și coadă există „franjuri” frumoase. Substratul este dens și moale, protejând împotriva intemperiilor și a apei reci.
• Culoare: Sunt permise doar două culori - negru solid sau ficat solid (liver).