Wälderdackel

Istoria originii rasei Wälderdackel este strâns legată de istoria regiunii Schwarzwald însăși. Wälderdackel are rădăcini vechi în utilizarea practică, totuși nu a primit încă o recunoaștere internațională largă ca rasă separată, rămânând o comoară locală a pădurarilor germani. În marea familie a teckelilor germani, acesta este doar una dintre multele varietăți care și-au păstrat autenticitatea datorită izolării regiunii.

Acum aproximativ treizeci de ani, în 1987, a fost fondată o societate specializată pentru promovarea creșterii Schwarzwälder Bracke. Scopul organizației a fost conservarea genotipului unic al „câinelui pădurarului”. Este interesant faptul că, deoarece în blana rasei Wälderdackel apar adesea pete albe (ceea ce este considerat defect la teckelii standard), chinologii văd în strămoșii săi vechiul copoi celtic. Acest lucru îi înrudește cu alte rase europene antice.

Selecția a fost realizată dur și pragmatic: câinii slabi, incapabili să reziste la ore întregi de mers pe teren muntos sau să lucreze pe vreme rece, erau eliminați. Rămâneau doar cei mai rezistenți. Spre deosebire de situația în care a ajuns clasicul teckel de expoziție, care este adesea crescut ca animal de companie de canapea, Wälderdackel a evitat degenerarea decorativă. Astăzi, răspândirea locală a rasei nu limitează reprezentanții săi exclusiv la rolul de vânător patruped. Wälderdackel s-a dovedit a fi un câine de familie excelent pentru oamenii activi și este, ca și până acum, foarte iubit și apreciat de pădurarii de la sate.

Aspectul specific al teckelului, datorită căruia este imposibil de confundat cu un alt câine, are particularitățile sale la varietatea din Pădurea Neagră. Acești ajutoare patrupede au fost crescute timp de secole pentru vânătoare combinată: atât la suprafață, cât și în vizuini. Prin urmare, Schwarzwälder Bracke este un câine scund și vioi, cu membre scurte dar puternice și un corp alungit și musculos.

Iată principalele caracteristici ale exteriorului:

• Capul: De formă ovală, proporțional cu corpul. Botul este alungit, ceea ce asigură un miros excelent, necesar pentru munca pe urmă.
• Urechile: Moi, late, atârnând în jos, lipite strâns de pomeți. Acest lucru protejează pavilionul urechii de mizerie și crengi în timpul lucrului în tufișuri dese.
• Ochii: În formă de migdală, întunecați, trădează o privire inteligentă, atentă și isteață.
• Coada: Lungă, groasă la bază și se subțiază spre vârf. Câinele o poartă vesel, dar nu o ridică pe spate.
• Blana: Scurtă, deasă, lipită de corp, are un subpăr bine dezvoltat care protejează de intemperii.

Culoarea poate fi foarte diversă, ceea ce îi deosebește de standardele stricte ale altor cluburi. Sunt permise culorile ciocolatiu, miere, roșcat, adesea cu marcaje albe pe piept, lăbuțe și bot („mască”), precum și variantele tigrate și negru cu bronz.

Caracterul rasei Wälderdackel este un cocktail complex de pasiune pentru vânătoare, devotament nemărginit și o încăpățânare înnăscută. Au tendința de a se atașa puternic de un singur stăpân (de obicei cel care merge cu ei la vânătoare sau la plimbare), totuși întâmpină cu bucurie oaspeții și restul familiei.

Relațiile cu familia și copiii

Acești câini se înțeleg bine cu alte animale de companie, mai ales dacă au crescut împreună. Sunt curioși și interesați de tot ce este nou. Totuși, nu sunt adesea recomandați în familiile cu copii foarte mici. Motivul constă în comportamentul voluntar și vulnerabilitatea coloanei lungi a câinelui – jocul neatent al copilului poate provoca durere animalului, la care teckelul poate reacționa agresiv pentru autoapărare.

Calități de pază

Fiind o rasă de vânătoare, nu se teme de nimic și este gata să intre curajos în luptă chiar și cu un adversar care îl depășește ca mărime. Desigur, nu este un Câine lup Kunming, care este creat pentru muncă serioasă de serviciu și reținerea infractorilor, dar Wälderdackel poate îndeplini datoria de „sonerie”: un paznic observator cu o voce puternică. Lătratul sonor poate fi auzit din cel mai mic, chiar nesemnificativ motiv. Câinele este neîncrezător față de străini și reacționează zgomotos la orice zgomot suspect de după ușă.

Anume la vânătoare acest câine se dezvăluie pe deplin. În pădurile dese din Schwarzwald, de la câine se cere universalitate. Dacă Copoiul Hanovra se specializează exclusiv pe urma de sânge a copitatelor, atunci Wälderdackel este un meșter la toate (mai exact, la toate lăbuțele).

Acest câine lucrează „cu voce” (spurlaut), ceea ce este critic de important pentru pădurea deasă. Vânătorul știe întotdeauna unde se află câinele și în ce direcție se deplasează vânatul.

Destinația de vânătoare a teckelului presupune o sănătate robustă și rezistență. Totuși, particularitățile anatomice dictează propriile condiții. Schwarzwälder Bracke se poate îmbolnăvi de aceleași afecțiuni care îi pândesc tradițional pe rudele sale din grupul raselor condrodistrofice (câini cu corp lung și picioare scurte).

• Discopatia (IVDD): Cea mai mare amenințare pentru Wälderdackel este deplasarea discurilor intervertebrale și, ca urmare, presiunea asupra măduvei spinării. La început câinele este chinuit de dureri periodice, refuză să sară, iar ulterior poate surveni paralizia membrelor posterioare.
• Oftalmologie: Cataracta și atrofia retinei se pot transmite ereditar. Este importantă verificarea ochilor reproducătorilor.
• Probleme de colorit: La părinții cu colorit marmorat (merle), în cazul încrucișării incorecte (merle x merle), se nasc adesea cățeluși albinoși cu surditate și orbire congenitală.
• Obezitate: Teckelii sunt predispuși la acumularea rapidă în greutate, ceea ce amplifică catastrofal sarcina pe coloana bolnavă și pe articulații.

Prevenirea problemelor serioase stă în puterea unui stăpân atent, iar vindecarea bolii în stadiu incipient o poate realiza medicul veterinar chirurg sau terapeut.

În muncă, Schwarzwälder Bracke se adaptează ușor la orice teren, iar în viața de zi cu zi se manifestă ca un câine destul de nepretențios, „spartan”. Totuși, nu poate fi numit un locuitor clasic de apartament, căruia îi ajung 15 minute de plimbare. Spre deosebire de rase mai liniștite și exotice, precum Copoiul Cretan, Wälderdackel necesită o muncă activă cu nasul și mușchii.

Igienă și blană

Blana scurtă a acestui animal de companie activ se curăță doar o dată pe săptămână cu o mănușă specială sau o perie. Acest lucru ajută la îndepărtarea firelor moarte și la masarea pielii. Urechile necesită control și îngrijire regulată: curățarea părții vizibile a pavilionului urechii cu o loțiune pe care o recomada veterinarul. Urechile lăsate se ventilează prost, de aceea acolo se dezvoltă adesea infecții fungice.

Este important ca la fiecare două săptămâni să scurtați ghearele câinelui, dacă acestea nu se tocesc natural pe asfalt sau pietre. Ghearele lungi duc la o poziție incorectă a labei, ceea ce la rândul său strică mersul și solicită articulațiile.

Siguranța în casă

În cercul familiei, Wälderdackel își manifestă firea jucăușă, dar este important să aveți grijă ca patrupedul să nu se suprasolicite cu sărituri verticale. Particularitățile coloanei vertebrale pot reacționa prin deplasarea discurilor la o săritură bruscă de pe canapea. De aceea, lângă fotoliul înalt sau patul pe care îi este permis câinelui să urce, e mai bine să puneți o scândură înclinată specială – o rampă.

Nu trebuie să tratați cu ușurință educația unui Wälderdackel, crezând că dimensiunea mică a câinelui îl face inofensiv. Rasa are bune aptitudini pentru conviețuirea cu omul, dar dezvoltarea lor necesită eforturi insistente din partea stăpânului. Ședințele cu animalul de companie trebuie desfășurate regulat, nu ocazional.

Reprezentanții rasei Schwarzwälder Bracke se supun dresajului într-un mod specific. Sunt intligenți, dar nu au dorința de a se supune orbește. Câinele de vânătoare, obișnuit să ia decizii independente în vizuină față în față cu prădătorul, se va baza mai mult pe propriile instincte decât pe comenzile mecanice ale stăpânului.

Sfat: Dacă nu există posibilitatea de a da câinele pe mâna unui chinolog profesionist specializat pe rasă, va trebui să căutați o motivație puternică. Cel mai bine funcționează metoda întăririi pozitive. Duritatea cu un teckel va duce doar la faptul că animalul se va închide în sine sau va începe să mârâie.

Când stăpânului i se termină rezerva de răbdare, este mai bine să perceapă comportamentul discipolului cu umor decât cu iritare. Țineți minte că încăpățânarea teckelului este reversul curajului său.

Toți teckelii sunt mari amatori de mâncare, iar cei „de pădure” nu fac excepție. La unii cățeluși se poate observa celulita juvenilă, dar la niciun teckel adult nu veți vedea lipsa poftei de mâncare. Un astfel de animal de companie este predispus catastrofal la apariția excesului de greutate, mai ales dacă instinctele sale de vânătoare sunt limitate la cei patru pereți ai apartamentului.

De aceea, conținutul caloric al meniului zilnic trebuie să corespundă strict nivelului de activitate. Nu merită să hrăniți câinele direct înainte de plimbare – există riscul torsiunii gastrice, deși la rasele mici acesta e mai mic decât la cele mari. În plus, un câine sătul va fi leneș. După prânz trebuie să aruncați toate resturile rămase în bol – altfel vicleanul teckel va face „ochi miloși” și nu va rezista tentației de a se mai întări o dată în plus.

Înainte de a vă lua un Wälderdackel, merită să cântăriți toate „pro” și „contra”, deoarece acest câine nu se potrivește oricui.

Avantaje:

• Compactitate: Dimensiune comodă pentru transport și întreținere în casă.
• Sănătate: Cu o îngrijire corectă trăiesc mult (până la 15-16 ani).
• Inteligență: Câini foarte isteți și inventivi.
• Universalitate: Companion excelent pentru turiști, culegători de ciuperci și vânători.

Dezavantaje:

• Zgomot: Le place să latre, adesea fără un motiv serios.
• Încăpățânare: Dificili în dresaj pentru începători.
• Instinct de vânătoare: Pot fugi după o pisică sau veveriță, ignorând comenzile. Sapă gropi în grădină.
• Sănătatea spatelui: Necesită precauție și prevenirea problemelor cu coloana.

1. Numele: Cuvântul „Bracke” din denumire indică înrudirea cu copoii, deși la exterior câinele seamănă mai mult cu un teckel. Este un hibrid funcțional unic.
2. Vremea: Spre deosebire de teckelii standard cu păr neted, care îngheață, Wälderdackel este mai bine adaptat la zăpadă și ploaie datorită subpărului mai des și blănii mai aspre, caracteristice pentru acest tip.
3. Cântatul: Mulți proprietari remarcă faptul că acești câini nu doar urlă, ci „cântă”, schimbând tonalitatea vocii când aud muzică sau o sirenă.

Este potrivit Wälderdackel pentru apartament?
Da, dar numai cu condiția plimbărilor lungi (minim 1.5 – 2 ore pe zi) și a jocurilor active. Fără efort fizic, câinele poate începe să strice mobila.

Năpârlesc?
Da, năpârlirea este moderată, sezonieră (primăvara/toamna). Blana este scurtă, dar ascuțită ca acele, de aceea se poate bloca în tapițeria mobilei.

Pot fi lăsați fără lesă în oraș?
Categoric nu se recomandă. Văzând un obiect de vânătoare (chiar și o pungă purtată de vânt), teckelul își poate „închide urechile” și poate fugi direct sub mașină.