Istoria originii rasei Glen of Imaal Terrier
Istoria rasei Glen of Imaal Terrier își are rădăcinile în valea izolată și aspră Glen of Imaal, situată în munții comitatului Wicklow, în estul Irlandei. Această zonă a fost izolată timp de secole, ceea ce a contribuit la formarea unei rase unice, perfect adaptată la condițiile locale. Primele mențiuni despre acești câini datează din secolul al XVI-lea, când soldații flamanzi, care au primit pământuri pentru serviciul lor în slujba coroanei britanice, au adus cu ei terieri scunzi. Încrucișarea lor cu câinii irlandezi locali a pus bazele viitorilor Gleni.
Viața în vale era dificilă, iar de la câini se cerea nu frumusețe, ci funcționalitate. Glenii erau adevărați muncitori. Sarcina lor principală era vânătoarea de bursuci și vulpi, iar adesea trebuiau să lucreze în liniște pentru a nu speria prada. Spre deosebire de mulți alți terieri, ei nu lătrau în vizuină, ci scoteau animalul în tăcere sau se angajau într-o luptă cu el. În plus, erau exterminatori indispensabili de rozătoare în gospodăriile fermierilor.
Una dintre cele mai interesante funcții ale acestor câini era munca la „roabă” (turnspit dog). Acestea erau roți speciale, asemănătoare cu cele pentru hamsteri, pe care câinii le învârteau, punând în mișcare o frigăruie pentru friptura din bucătărie. Această muncă grea necesita o forță și o rezistență considerabilă, ceea ce a format structura corporală solidă și robustă a rasei. Datorită construcției lor joase și a rezistenței, se potriveau perfect pentru această muncă monotonă, dar importantă.
Rasa a fost prezentată pentru prima dată la o expoziție în Anglia în 1870, dar pe atunci toți terierii irlandezi erau grupați sub un singur nume. Recunoașterea oficială din partea Irish Kennel Club a fost obținută de Glen of Imaal Terrier abia în 1934, devenind una dintre ultimele rase irlandeze recunoscute. English Kennel Club i-a recunoscut în 1975, iar American Kennel Club în 2004. În ciuda istoriei sale bogate, rasa rămâne destul de rară în afara Irlandei natale și a comunităților mici de entuziaști din întreaga lume.
Cum arată un Glen of Imaal Terrier: standard și descrierea aspectului
Glen of Imaal Terrier lasă impresia de mare forță și putere într-un corp compact. Este un câine de talie medie, scund, cu un trunchi lung și labe din față scurte și curbate. Aspectul său exterior corespunde pe deplin trecutului său de câine de lucru.
- Capul: Craniul este lat și de lungime moderată. Trecerea de la frunte la bot (stop) este bine marcată. Botul este puternic, se îngustează spre nas. Nasul trebuie să fie neapărat de culoare neagră.
- Ochii: Maronii, de mărime medie, de formă rotundă. Privirea este inteligentă și calmă.
- Urechile: Mici, în formă de trandafir sau semidrepte. În stare de repaus sunt lipite de cap, iar când câinele este alert – se ridică pe cartilagii. Tăierea urechilor este interzisă prin standard.
- Corpul: Lung și robust. Linia superioară este dreaptă. Pieptul este lat și adânc. Gâtul este foarte musculos și puternic, de lungime medie.
- Coada: În trecut, coada era tăiată, dar acum în majoritatea țărilor este interzisă. Coada naturală este puternică la bază, se îngustează spre vârf și este ținută vesel, dar nu este aruncată pe spate. Ea trebuie să fie bine echilibrată cu aspectul general al câinelui.
- Membrele: Membrele din față sunt scurte, curbate și musculoase. Lăbuțele sunt întoarse spre exterior. Aceasta este o trăsătură caracteristică a rasei, care i-a ajutat să sape eficient în pământ. Membrele din spate sunt puternice și musculoase. Lăbuțele sunt compacte și solide.
- Blana: Dublă. Substratul este moale, iar părul exterior este aspru, de lungime medie. O astfel de structură a blănii protejează excelent împotriva intemperiilor.
- Culoarea: Standardul permite două tipuri principale de culoare: grâu (de la crem deschis la roșcat) și tigrat (tigrat-albastru). Puii se nasc adesea mai închiși la culoare (albaștri, grâu sau roșcați) și se deschid la culoare în timp, atingând culoarea finală la vârsta de 1.5–2 ani.
