Istoricul rasei Briquet Griffon Vendéen
Istoria briquet griffon vendéen este indisolubil legată de regiunea Vendée din vestul Franței, cunoscută pentru pădurile sale dense și relieful complex. Acest câine este un descendent direct al Griffonului Vandean Mare, care, la rândul său, provine din vechii gońci gali. Numele „Briquet” în terminologia de vânătoare franceză înseamnă „câine de mărime medie”, ceea ce descrie cu precizie locul său printre cele patru rase de griffoni vandeani.
Formarea rasei a început înainte de Revoluția Franceză, dar tocmai după aceasta, când marile haite de câini de vânătoare ale aristocrației au fost în mare parte distruse, rasa a fost pe punctul de a dispărea. Renașterea a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, datorită eforturilor entuziaștilor, în special a contelui d'Elva. El a căutat să recreeze un câine mai mic decât Marele Griffon, dar la fel de eficient pentru vânătoarea de vânat mare. Pentru aceasta, au fost selectați cei mai buni reprezentanți ai Marelui Griffon de dimensiuni reduse. Se crede că pentru a-i îmbunătăți simțul olfactiv și ascultarea, li s-a adăugat sânge de la alte rase, inclusiv de la strămoșii modernului Griffon Nivernais, care era renumit pentru calitățile sale de lucru excepționale.
Primul Război Mondial a pus din nou rasa pe marginea dispariției. Doar datorită muncii dedicate a chinologilor francezi în perioada interbelică, populația a fost salvată și stabilizată. Standardul rasei a fost recunoscut oficial în anii 1920. Astăzi, briquet griffon vendéen rămâne un câine de vânătoare popular în Franța, dar este destul de rar întâlnit în afara granițelor ei, ceea ce îl face o rasă exclusivă și unică.
Cum arată Briquet Griffon Vendéen: standard și aspect exterior
Briquet Griffon Vendéen este un câine de mărime medie, cu o construcție solidă, dar nu greoaie, și cu proporții armonioase. Aspectul său emană rezistență și energie, iar blana „ciufută” și „sprâncenele” și „mustățile” expresive îi conferă un farmec inimitabil.
Capul și botul
Capul griffonului este ușor, nu prea lung. Craniul este ușor bombat, iar tranziția de la frunte la bot (stop) este clar definită. Botul este drept, se termină pătrățos, nu este ascuțit. Buzele sunt acoperite cu mustăți dese. Ochii sunt mari, întunecați, cu o privire vie și inteligentă; sprâncenele dese nu trebuie să acopere ochii. Urechile sunt subțiri, flexibile, acoperite cu păr lung, prinse sub nivelul ochilor și ușor răsucite spre interior.
Corpul și membrele
Spatele este puternic și drept, iar zona lombară este musculoasă. Pieptul este adânc, dar nu prea larg, ceea ce asigură spațiul necesar pentru plămâni și inimă, esențial pentru alergările prelungite. Membrele sunt drepte, cu un schelet solid și o musculatură bine dezvoltată. Lăbuțele sunt compacte, cu pernuțe tari. Coada este prinsă sus, groasă la bază, se subțiază spre vârf. Câinele o poartă în formă de sabie, fără a o rula niciodată pe deasupra spatelui.
Blana și culorile
Principala podoabă și protecție a rasei este blana sa. Ea este aspră, lungă, dar nu excesiv, și are un subpăr des. La atingere, blana este groasă, ceea ce protejează câinele de tufișurile spinoase și de intemperii. Nu trebuie să fie mătăsoasă sau crețată. Prezența sprâncenelor, mustăților și a bărbii caracteristice este obligatorie.
Culorile admise sunt diverse:
- Pâlpâi cu mantie neagră (negru-pâlpâi).
- Negru cu pete de foc.
- Pâlpâi cu pete negre (pete de cărbune).
- Nisipiu cu pete negre, cu sau fără marcaje albe.
- Tricolor: alb, negru și pâlpâi.
