Istoria originii rasei Groenendael
Istoria rasei Groenendael este strâns legată de istoria tuturor ciobăneștilor belgieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Belgia exista un număr mare de câini ciobănești diverși, care se deosebeau prin tipul de blană, culoare și mărime. Profesorul Adolphe Reul de la Școala Veterinară din Cureghem s-a ocupat de sistematizarea și clasificarea acestor câini. În septembrie 1891, la Bruxelles a fost fondat Clubul Ciobăneștilor Belgieni (Club du Chien de Berger Belge). Pe 15 noiembrie al aceluiași an, la Cureghem a avut loc prima expoziție, la care au fost prezentați 117 câini.
Anume Nicolas Rose, proprietarul restaurantului „Château de Groenendael” de lângă Bruxelles, este considerat „părintele” varietății cu păr lung și negru. El era un entuziast pasionat al acestui tip de câini și s-a ocupat în mod deliberat de creșterea lor. Celebrul său câine „Piccard d'Uccle”, un frumos exemplar negru cu păr lung, a devenit unul dintre fondatorii liniei Groenendael. Inițial, s-a planificat împărțirea ciobăneștilor belgieni în trei grupe în funcție de tipul de blană: cu păr lung, cu păr scurt și cu păr sârmos. Ulterior, cei cu păr lung au fost împărțiți după culoare, separându-se Groenendaelii negri de Tervurenii de culoare galben-cărămiziu/roșcat.
Este important de menționat că Groenendaelii au câștigat rapid popularitate nu doar ca și câini ciobănești, ci și ca excelenți paznici și câini de serviciu. În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, ei au servit cu devotament ca și câini sanitari, de legătură, de patrulare și de pază, demonstrându-și curajul și inteligența. Devotamentul și versatilitatea lor i-au făcut ajutoare valoroase în cele mai dificile condiții. Astăzi, Groenendael este nu doar un câine de expoziție elegant, ci și un companion de încredere, un sportiv și un protector vigilent al familiei sale.
Cum arată un Groenendael: descrierea detaliată a aspectului
Groenendael este un câine de talie medie, cu o constituție armonioasă, care combină eleganța și forța. Aspectul său emană vigilență și promptitudine. Este un câine atletic, cu o musculatură bine dezvoltată, dar fără a fi masiv. Mișcările sale sunt rapide, libere și energice.
Caracteristicile principale ale exteriorului unui Groenendael:
- Capul: Lung, uscat, bine cizelat. Fruntea este plată, stopul moderat pronunțat. Botul este conic, îngustându-se treptat spre nas, dar nu este ascuțit. Lungimea botului este aproximativ egală cu cea a craniului.
- Ochii: De mărime medie, migdalați, de obicei de culoare maro închis (cu cât mai închiși, cu atât mai bine). Privirea este vie, inteligentă, vigilentă.
- Urechile: Drepte, de formă triunghiulară, prinse sus, mici. Vârfurile urechilor sunt ascuțite. Reacționează atent la sunete.
- Nasul: Trufa nasului este neagră, bine dezvoltată.
- Mușcătura: În foarfecă. Un set complet de dinți (42) este de dorit.
- Gâtul: Bine așezat, musculos, de lungime medie, se lărgește treptat spre umeri. Fără salbă.
- Corpul: Puternic, dar nu greoi. Linia superioară este dreaptă. Pieptul este adânc, dar nu prea lat, coborând până la nivelul coatelor. Coastele sunt bine arcuite. Abdomenul este moderat supt.
- Coada: Puternică la bază, de lungime medie, ajungând la jaret sau puțin mai jos. În repaus este lăsată în jos, cu o ușoară curbă la capăt. În mișcare se poate ridica, dar nu trebuie să se încolăcească sau să fie purtată pe spate. Foarte stufoasă, formând un „panaș”.
- Membrele: Membrele anterioare sunt drepte, paralele, cu oase puternice și mușchi uscați. Membrele posterioare sunt puternice, cu angulații bine definite. Labe compacte, de formă rotundă („labe de pisică”), cu degete strânse și gheare puternice și închise la culoare. Pernițele sunt groase și elastice.
- Blana: Cea mai distinctivă trăsătură a Groenendael-ului este blana sa luxoasă, lungă, dreaptă și deasă, cu un subpăr dens, care oferă o protecție excelentă împotriva intemperiilor. În jurul gâtului, blana formează un „guler” bogat și un „jabou” pe piept. Pe partea posterioară a coapselor formează „pantaloni”. Pe cap, pe partea exterioară a urechilor și pe părțile inferioare ale membrelor, blana este scurtă.
- Culoarea: Exclusiv negru solid. Se admit mici pete albe pe piept („cravată”) și pe degetele picioarelor din spate. Părul cărunt de pe bot care apare cu vârsta nu este considerat un defect.
Impresia generală lăsată de un Groenendael este cea a unui câine plin de mândrie și noblețe, agil și rezistent, gata pentru orice provocare.
