Istoria rasei
Apariția pisicii Himalayane este rezultatul unei munci de selecție direcționate și de lungă durată, realizată de entuziaști în două țări - Marea Britanie și SUA - aproximativ în același timp. Scopul era ambițios: de a crea o pisică ce ar fi avut blana lungă și luxoasă, statura masivă a unei pisici persane, dar care, în același timp, ar fi posedat colorația caracteristică colourpoint (semne mai închise la culoare pe față, urechi, labe și coadă, pe un fundal deschis al corpului) și ochii albaștri pătrunzători ai pisicii siameze.
Primele încercări documentate de încrucișare a persanelor și siamezelor au fost realizate încă din anii 1920 în Suedia, dar munca serioasă a început în anii 1930 în SUA. Dr. Clyde Keeler de la Universitatea Harvard și crescătoarea Virginia Cobb au început încrucișări experimentale pentru a studia genetica transmiterii colorației colourpoint. Munca lor a pus bazele viitoarei creări a rasei. Ei au descoperit că gena colourpoint este recesivă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în anii 1950, munca s-a intensificat. În Marea Britanie, Brian Stirling-Webb a petrecut peste zece ani perfecționând rasa. În SUA, Marguerita Goforth a avut, de asemenea, succes, obținând prima pisică de tipul dorit, pe care a numit-o „Princess Himalayan Hope”. Munca acestor crescători, și a altora, a dus la recunoașterea oficială a rasei.
Numele „Himalayană” nu a fost dat rasei din cauza originii geografice, ci prin analogie cu iepurii Himalayeni și alte animale care au o colorație acromelanică similară (extremități mai închise la culoare pe un corp deschis).
Interesant este că statutul rasei este încă subiect de discuție printre organizațiile felinologice. CFA (Cat Fanciers' Association) și GCCF (Governing Council of the Cat Fancy) consideră pisicile Himalayene nu ca o rasă separată, ci ca o varietate (diviziune) a rasei persane cu o colorație colourpoint. În același timp, TICA (The International Cat Association) și ACFA (American Cat Fanciers Association) recunosc Himalayanele ca o rasă separată în cadrul grupului de rase persane.
Cum arată pisica Himalayana: standardul rasei
Aspectul pisicii Himalayene corespunde aproape în totalitate standardului pisicii persane, cu excepția a două aspecte cheie: colorația blănii (colourpoint) și culoarea ochilor (întotdeauna albastru). Este o pisică cu un corp masiv, scurt, cu blană lungă și luxoasă și o față caracteristică aplatizată.
Cum arată pisica Himalayana: standardul rasei · 11
| Parte a corpului | Descrierea standardului (bazată pe CFA/TICA Persian Standard) |
|---|---|
| Aspect general | Pisică de mărime medie spre mare, scurtă (tip cobby), cu osatură grea și musculatură bine dezvoltată. Lasă impresia de putere și masivitate, dar nu de grăsime. Așezată jos pe picioare. Aspectul general este rotund. |
| Cap | Mare, rotund, masiv, cu craniu larg. Așezat pe un gât scurt și gros. |
| Bot | Rotund, obraji plini. Nasul scurt, lat, înfoiat, cu un „stop” clar (trecere bruscă de la frunte la nas) între ochi. Important: există variații de la tipul „pechinez” (foarte extrem, plat) la tipul „doll-face” (cu stop mai puțin pronunțat și nas mai lung). Tipul extrem este asociat cu probleme de sănătate mai mari. |
| Maxilar / Bărbie | Maxilare late, puternice. Bărbia puternică, bine dezvoltată, rotunjită, formează o linie netedă cu botul. O mușcătură corectă este importantă. |
| Urechi | Mici, rotunjite la vârfuri, larg distanțate și așezate jos pe cap, fără a perturba conturul general rotund al capului. Deseori cu smocuri de blană în interior. |
| Ochi | Mari, rotunzi, expresivi, larg distanțați. Culoarea - întotdeauna albastru strălucitor, intens. Este apreciată profunzimea culorii. |
| Corp | Tip cobby – scurt, masiv, cu piept lat, umeri și crupă masive. Spate scurt, drept. |
| Membre și labe | Picioare scurte, groase, puternice. Labe mari, rotunde, puternice. Se preferă smocuri de blană între degete. |
| Coada | Scurtă, proporțională cu corpul, groasă, fără îndoituri. Acoperită cu blană foarte densă, lungă („penaj”). |
| Blană | Foarte lungă, densă, mătăsoasă, cu un subpăr abundent, moale, care creează volum. Acoperă întregul corp, formând un guler pufos la gât și piept, „pantaloni” pe picioarele posterioare. Textura moale, nu pufoasă. |
| Colorație | Colourpoint: corpul de o nuanță deschisă, uniformă (de la alb la crem/bej), cu un contrast clar cu zonele mai închise la culoare, intens pigmentate (puncte) de pe față (masca), urechi, labe și coadă. Masca nu ar trebui să acopere tot capul. Culoarea corpului se poate închide odată cu vârsta, dar contrastul cu punctele ar trebui să se mențină. |
Culori recunoscute ale point-urilor:
- Seal Point: Puncte maro închis pe un corp bej deschis.
- Blue Point: Puncte gri-albastre pe un corp alb rece/albăstrui.
- Chocolate Point: Puncte calde, ciocolatii-lapte pe un corp de culoarea fildeșului.
- Lilac Point: Puncte gri-ger cu o nuanță rozalie pe un corp alb.
- Red Point / Flame Point: Puncte roșii-portocalii-intense pe un corp alb-crem.
- Cream Point: Puncte delicate, crem pe un corp alb.
- Tortie Point: Puncte de tip șilcros (pete roșii/crem pe culoarea principală a point-ului - seal, blue, chocolate, lilac).
- Lynx Point: Model tabby (dungile) pe zonele point în oricare dintre culorile enumerate.
