Istoria rasei: de la alb-roșu la flacăra pură
Istoria Setterului Irlandez este un drum fascinant al selecției, care a început încă din secolul al XVIII-lea în Irlanda. Inițial, termenul „setter” era folosit pentru a desemna orice câine care găsea păsările și le indica vânătorului, făcând „aret” (de la englezul to set - a se lăsa spre pământ). Se presupune că strămoșii acestor animale grațioase au fost un mix complex de rase. Chinologii consideră că la formarea rasei au contribuit:
- Spanielul de apă irlandez (a oferit pasiunea pentru apă și tipul blănii);
- Terrierul irlandez (posibil să fi influențat temperamentul);
- Bloodhound-ul (a adăugat un miros incredibil, deși a „îngreunat” puțin unele linii timpurii);
- Setterul Gordon (setterul scoțian, care a adăugat structură).
Interesant este faptul că, inițial, culoarea setterilor irlandezi era predominant alb cu roșu. Acest lucru era practic, deoarece un câine bălțat este mai vizibil în iarba înaltă și în iarbă neagră de pe dealurile irlandeze. Totuși, în secolul al XIX-lea, moda și preferințele estetice au început să se schimbe. În Anglia și Irlanda au apărut setteri irlandezi de culoare roșcat-aprins (uniformă). Aceștia au devenit deosebit de populari nu doar printre vânătorii locali, ci și în rândul aristocrației.
Un rol cheie în stabilirea culorii roșii uniforme l-a jucat Contele de Enniskillen. În canisa sa, el a selectat în mod deliberat doar câini complet roșii, eliminându-i pe cei pătați. Se pare că nuanța profundă de roșcat-aprins a blănii la setteri s-a fixat definitiv ca o trăsătură de rasă spre sfârșitul secolului 18 - începutul secolului 19. Acești câini au câștigat rapid popularitate datorită aspectului lor spectaculos.
Prima expoziție la care au fost prezentați setteri irlandezi a avut loc în 1859. Aici au fost prezenți reprezentanți ai rasei de culoare primară alb-roșu și cei apăruți recent - setterii roșii aprinși. Cu timpul, varietatea roșie aproape i-a înlocuit pe strămoșii bicolori (care acum există ca o rasă separată). În 1876, rasa a primit recunoaștere oficială, iar primul standard a fost aprobat în 1885 la Dublin. De atunci, „demonul roșu” și-a început marșul triumfal prin lume.
