Korat — Istorie și standard

Istoria rasei Korat: pisica norocoasă din Thailanda

Korat aparține unui mic grup de rase de pisici aborigene originare din Thailanda (vechiul Siam), alături de pisicile siameze, burmeze și thailandeze. Istoria sa datează de secole. Primele mențiuni și imagini ale pisicilor care seamănă foarte mult cu Koratul modern se găsesc în manuscrise thailandeze vechi, în special în „Tamra Maew” („Cartea poemelor despre pisici”), care datează din perioada Ayutthaya (1350–1767).

În Thailanda, aceste pisici sunt numite „Si-Sawat”. „Si” înseamnă culoare, iar „Sawat” este numele unei plante locale (o specie de Solanum) cu fructe gri-albăstrui. Astfel, numele înseamnă literal „culoarea fructului sawat”. În plus, cuvântul „sawat” este asociat și cu fericirea și prosperitatea.

Koratii erau considerați în mod tradițional pisici aducătoare de noroc. Nu erau niciodată vândute, ci doar dăruite – ca simbol al fericirii, fertilității și bogăției, în special tinerilor căsătoriți sau oaspeților de seamă. Se credea că o pereche de Korat în casă garantează o viață conjugală fericită. Culoarea lor argintie era asociată cu bogăția, iar ochii verzi – cu culoarea lăstarilor tineri de orez, simbolizând o recoltă bună.

Datorită atitudinii respectuoase și izolării (rasa provine de pe platoul montan Korat din nord-estul Thailandei), aceste pisici și-au păstrat aspectul primordial de-a lungul multor secole.

În Occident, Koratii au apărut destul de târziu. Deși o pisică asemănătoare cu Koratul a fost prezentată la o expoziție în Marea Britanie încă din 1896 (sub numele de „siameză albastră”), creșterea direcționată în Occident a început abia în 1959. Atunci, americanca Jean Johnson, care locuia în Thailanda, a primit în dar o pereche de Korat – motanul Nara și pisica Darra – și i-a adus în SUA. Aceștia doi au stat la baza dezvoltării rasei în America.

Asociația americană CFA a recunoscut rasa Korat în 1966. În Marea Britanie, Koratii au ajuns în 1972, iar asociația locală GCCF i-a recunoscut în 1975. În ciuda istoriei sale vechi și a frumuseții sale, Koratul rămâne o rasă relativ rară în afara țării sale de origine.

Cum arată un Korat: descrierea aspectului

Koratul este o pisică de mărime medie, cu musculatură bine dezvoltată, dar fără masivitate excesivă. Impresionează prin forță și eleganță în același timp. Aspectul său are câteva trăsături unice.

1. Capul: Forma de inimă – este cartea de vizită a rasei. Privit din față, se observă clar contururile inimii: liniile de deasupra sprâncenelor formează partea superioară, iar liniile moi ale obrajilor, care converg spre bărbie – partea inferioară. Capul nu trebuie să fie prea îngust sau pătrat. Fruntea este mare și plată.
2. Botul și profilul: Botul este bine dezvoltat, dar nu ascuțit, cu un contur moale. Bărbia și maxilarele sunt puternice. Profilul are o ușoară curbă (stop) între frunte și nas. Nasul are o ușoară cocoașă „de leu” lângă vârf.
3. Ochii: Mari, rotunzi, expresivi, așezați la distanță. Creează impresia unei atenții și profunzimi extraordinare. Culoarea dorită la pisicile adulte – verde-peridot strălucitor (peridot green). Se admite și o nuanță de chihlimbar, în special la animalele tinere. Important: Culoarea ochilor se dezvoltă lent. Pisoii se nasc cu ochi albaștri, apoi devin chihlimbarii sau auriu-verzui, și abia la vârsta de 2–4 ani ating culoarea verde intensă finală.
4. Urechile: Mari, late la bază, cu vârfuri rotunjite. Așezate sus pe cap, conferă pisicii un aspect alert. Acoperite cu blană fină.
5. Corpul: De lungime medie, tip semi-cobby – adică, nu la fel de masiv ca la British Shorthair, dar nici la fel de alungit ca la siameză. Musculos, puternic, în special în zona umerilor și a pieptului. Spatele este ușor curbat. Pisica se simte neașteptat de grea pentru dimensiunea sa.
6. Labe: Proporționale cu corpul, nu prea lungi. Cele din față sunt puțin mai scurte decât cele din spate. Pernițele labelor sunt ovale. Culoarea pernițelor – albastru închis sau lavandă, poate avea o nuanță rozalie.
7. Coada: De lungime medie, groasă la bază, se subțiază spre un vârf rotunjit.
8. Blana: Scurtă, fină, mătăsoasă, strălucitoare. Aderă strâns la corp. Aproape fără substrat (blană simplă). Acest lucru face pisica mai sensibilă la frig.
9. Culoare: Doar una – argintiu-albăstruie. Culoarea de bază a blănii este albastră (gri-albăstruie). Fiecare fir de păr are o bază mai deschisă, un mijloc mai închis și un vârf argintiu (tipping). Tocmai acest tipping argintiu creează un efect unic de „strălucire” sau „aură” în jurul corpului pisicii, deosebit de vizibil la lumină. Nu sunt permise alte culori, pete albe sau medalioane. Trufa nasului și buzele – albastru închis sau lavandă.

Diferențe față de pisica Albastru de Rusia