Istoria originii
Istoria Lancashire Heeler este un subiect de dezbatere, dar cea mai răspândită teorie leagă apariția sa de piețele de vite din Ormskirk, comitatul Lancashire. Timp de secole, fermierii din Țara Galilor aduceau vite la piețele din Anglia, fiind însoțiți de câini mici, negri cu pete cafenii, strămoșii Corgi-ului modern. Se crede că pe teritoriul Lancashire-ului, acești câini s-au încrucișat cu Manchester Terrier-ul local. Rezultatul acestei uniuni a fost un câine de fermă universal – compact, rezistent, capabil atât să mâne vitele, cât și să vâneze dăunători.
Acești câini erau cunoscuți ca „Heelerii din Ormskirk” (Ormskirk Heeler) și erau prețuiți pentru instinctul lor de lucru, „heel” (călcâi) – mușcau ușor vacile de picioarele din spate pentru a le face să se miște, dar o făceau suficient de jos pentru a evita o lovitură de copită. În ciuda istoriei lungi ca și câine de lucru, rasa aproape a dispărut la mijlocul secolului XX. Renașterea a început în anii 1960 datorită entuziastei Gwen Mackintosh. Ea a început un program de reproducere direcționat, folosind câini care semănau cu strămoșii rasei, în special Welsh Corgi Pembroke și Manchester Terrieri. Datorită eforturilor sale, în 1978 a fost creat Clubul Lancashire Heeler. Standardul rasei a fost recunoscut oficial de Kennel Club din Marea Britanie în 1981, iar în 2016 rasa a primit recunoaștere provizorie din partea Federației Chinologice Internaționale (FCI).
Cum arată un Lancashire Heeler: standardul rasei
Lancashire Heeler este un câine mic, dar robust și musculos, mereu vigilent și energic. Aspectul său reflectă dubla sa menire – de ciobănesc și de terrier.
- Aspect general: Câine mic, puternic, solid construit. Corpul este puțin mai lung decât înălțimea la greabăn (cu aproximativ 2,5 cm).
- Cap: Proporțional cu corpul, cu un craniu plat. Botul se îngustează spre nas. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este moderat.
- Ochi: Migdalați, de dimensiuni medii, de culoare închisă. La câinii de culoare maro-ficat pot fi căprui deschis. Expresia ochilor este inteligentă și vigilentă.
- Urechi: Drepte sau aproape drepte. Mari în raport cu dimensiunea capului. Când câinele este alert, urechile sunt ținute vertical.
- Corp: Linie superioară puternică, piept bine dezvoltat cu coaste elastice.
- Coadă: Prinsă sus, lăsată în stare naturală. Poate fi ușor curbată, dar nu formează un inel deasupra spatelui.
- Membre: Scurte, cu oase puternice. Labe mici, îngrijite.
- Blană: Dublă. Subpărul este moale și des, protejând împotriva vremii nefavorabile. Părul de acoperire este scurt, des și neted. Pe gât se poate forma un mic „guler”. Iarna, blana devine mai deasă.
- Culoare: Cele două variante principale sunt: negru cu cafeniu (black and tan) și maro-ficat cu cafeniu (liver and tan). Petele cafenii de o culoare roșiatică intensă sunt situate pe bot, obraji, piept, partea interioară a labelor și sub coadă.
