Istoria detaliată a originii rasei Landseer
Istoria Landseerului este strâns legată de istoria rasei Terra Nova, însă drumurile lor s-au despărțit acum mai bine de un secol. Strămoșii acestor câini provin de pe insula Newfoundland, situată în largul coastei Canadei. Ei erau ajutoare indispensabile pentru pescarii locali: ajutau la scoaterea plaselor din apă, la transportul mărfurilor și la salvarea oamenilor care se înecau. Europenii care ajungeau pe insulă erau impresionați de forța, inteligența și dragostea incredibilă a acestor câini pentru apă.
De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acești câini au început să fie aduși în Anglia, unde au câștigat rapid popularitate în rândul aristocrației. Erau deosebit de apreciate exemplarele cu o colorație alb-neagră spectaculoasă. Un astfel de câine a devenit eroul celebrei picturi a artistului Sir Edwin Landseer „Un membru demn al societății umane” (1838). Pe pânză este înfățișat un câine alb-negru care a salvat un copil din apă. Pictura a avut un succes răsunător, iar câinii cu această colorație au primit numele de „câine Landseer” sau pur și simplu „Landseer”.
Însă pe continent, în special în Germania și Elveția, crescătorii au urmat o altă cale. Ei au căutat să păstreze și să dezvolte tipul alb-negru, punând accent pe picioare mai înalte, o structură corporală mai ușoară și un temperament mai energic în comparație cu Terra Nova, care era predominant negru. În timp ce în Anglia și America de Nord, culoarea alb-negru continua să fie considerată doar o variantă de colorație a rasei Terra Nova, în Europa continentală se forma o nouă rasă distinctă.
Un rol imens în stabilirea rasei l-a jucat chinologul german Otto Waltersspiel. Datorită eforturilor entuziaștilor germani și elvețieni, în 1960, Federația Chinologică Internațională (FCI) a recunoscut oficial Landseerul (tipul european-continental) ca o rasă independentă, distinctă de Terra Nova, și a acordat patronajul Germaniei și Elveției. De atunci, aceste două rase se dezvoltă în paralel.
Cum arată Landseerul: standardul rasei și aspectul exterior
Landseerul este un câine mare, armonios construit, care lasă impresia de forță și noblețe. Spre deosebire de Terra Nova, care este mai masiv, el arată mai „înalt pe picioare” și mai atletic.
- Capul: Masiv, cu craniu larg, dar fără a da impresia de greutate. Pielea de pe cap este uscată, fără pliuri. Stopul este clar pronunțat. Botul este adânc și lat, aproximativ egal în lungime cu adâncimea. Buzele sunt uscate, strâns aderente, de culoare neagră.
- Ochii: De mărime medie, migdalați, de culoare maro sau maro închis. Privirea este calmă și prietenoasă.
- Urechile: De mărime medie, de formă triunghiulară cu vârfuri rotunjite, prinse sus, strâns aderente de obraji.
- Corpul: Foarte lat și puternic de la umeri la crupă. Spatele este drept și nivelat. Zona lombară este musculoasă. Pieptul este adânc și lat, cu coaste bine dezvoltate.
- Membrele: Puternice, drepte, cu musculatură puternică. Lăbuțele sunt mari, rotunde, așa-numitele „lăbuțe de pisică”. O trăsătură caracteristică — membranele interdigitale bine dezvoltate, ceea ce îi face înotători excelenți.
- Coada: Lungă, groasă, acoperită cu păr des. În stare de repaus atârnă în jos, în mișcare câinele o poartă orizontal cu o ușoară curbură la vârf.
- Blana: Foarte densă, cu un subpar moale, impermeabil. Părul de acoperire este lung, drept și plăcut la atingere. La atingere, blana este mai degrabă aspră decât moale.
- Colorația: Culoarea principală — alb pur. Pe acest fundal sunt situate pete negre clar delimitate pe spate și crupă. Gâtul, pieptul, abdomenul, labele și coada trebuie să fie albe. Capul este negru, iar o dungă albă de la bot la gât este considerată o trăsătură dorită.