Istoria apariției rasei Old Danish Pointer
Istoria rasei Old Danish Pointer este strâns legată de numele entuziastului danez Morten Bak, care a locuit în Glenstrup în jurul anului 1710. El este considerat fondatorul rasei. Scopul său a fost crearea unui câine de vânătoare ideal, care să combine cele mai bune calități ale pointerilor din acea vreme. Pentru aceasta, timp de opt generații, a încrucișat câini de fermă locali cu câini de origine țigănească, care, probabil, erau descendenți ai pointerilor spanioli cu păr scurt (precum Perdiguero de Burgos) și ai altor rase de vânătoare europene. Un rol important în formarea rasei l-au jucat și Bloodhound-ii (câinii Sfântului Hubert), care au fost aduși în Danemarca din Olanda. De la aceștia, Old Danish Pointer a moștenit mirosul său excepțional, constituția puternică și pliul caracteristic de piele de pe gât (salbă).
Rezultatul muncii de selecție a fost un câine cu o culoare unică, alb-maro, care nu era doar un vânător iscusit, ci și un companion devotat. Rasa a câștigat rapid popularitate printre vânătorii danezi, dar numărul exemplarelor a rămas mic. Cele două războaie mondiale au avut un impact devastator asupra populației, iar la mijlocul secolului XX, Old Danish Pointer se afla pe punctul de a dispărea. Doar datorită eforturilor unui mic grup de crescători și iubitori danezi, rasa a fost salvată. Aceștia au selectat cu atenție cei mai buni reprezentanți rămași și au refăcut treptat efectivul. Astăzi, Old Danish Pointer este o mândrie a Danemarcei, fiind apreciat pentru calitățile sale universale de vânătoare, psihicul stabil și devotamentul față de familie.
Cum arată un Old Danish Pointer: standard și descrierea aspectului
Un Old Danish Pointer este un câine cu o constituție robustă și armonioasă, care dă impresia de forță și rezistență, dar fără a fi masiv. El este creat pentru muncă îndelungată pe câmp, iar fiecare trăsătură a aspectului său subliniază acest scop.
- Cap: Greu, lat, dar nu grosolan. Craniul și botul au aproximativ aceeași lungime. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este clar pronunțată.
- Bot: Lat și adânc. Buzele sunt ușor lăsate, ceea ce îi conferă câinelui un aspect serios. Trufa este mare, cărnoasă, exclusiv de culoare hepatică.
- Ochi: De mărime medie, nici proeminenți, nici adânciți în orbite. Culoarea este maro închis. Privirea este calmă, sigură și inteligentă.
- Urechi: De lungime medie, așezate destul de jos. Sunt late, ușor rotunjite la capete și se lipesc strâns de obraji.
- Corp: De format dreptunghiular, ușor alungit. Gâtul este musculos, cu o salbă vizibilă (pliu de piele). Pieptul este adânc și lat, asigurând suficient spațiu pentru inimă și plămâni. Spatele este puternic și drept, trecând într-un șale puternic.
- Coadă: De lungime medie, groasă la bază și se subțiază spre vârf. În stare de repaus, câinele o ține lăsată în jos. În timpul mișcării, coada se ridică, dar nu mai sus de linia spatelui.
- Membre: Puternice, drepte și musculoase. Labele sunt compacte, cu degete strâns adunate și pernițe rezistente, ceea ce permite câinelui să se deplaseze ușor pe diverse tipuri de teren.
- Blană și culoare: Blana este scurtă, deasă și lipită de corp. Culoarea este cartea de vizită a rasei: alb cu pete maro sau marcaje mari. Pe întregul fond alb este presărat un stropit des de maro. Cu cât mai mult stropit, cu atât mai bine. Petele mari, compacte, maro sunt de asemenea normale.
