Pixie-bob — Istorie și standard

Istoria detaliată a originii Pixie-bob

Istoria rasei Pixie-bob este învăluită în legende, dar are un început cât se poate de concret. Totul a început în 1985, în statul Washington, SUA, când Carol Ann Brewer a achiziționat o pisică neobișnuită, cu coadă scurtă și polidactilie (degete suplimentare), de la un cuplu care o găsise pui lângă Munții Cascadelor. Această pisică, numită Keba, avea un aspect sălbatic. În 1986, Carol a salvat o altă pisică, foarte mare, cu coadă scurtă, pe care a numit-o Maggie. Maggie a născut ulterior pui cu Keba. Unul dintre acești pui, o femelă pe nume Pixie („spiriduș” sau „zână”), avea un aspect deosebit, care amintea de un râs (bobcat), și a devenit fundamentul noii rase. Tocmai numele ei a dat denumirea rasei – Pixie-bob.

Carol Brewer a fost fascinată de aspectul „sălbatic” al acestor pisici și a decis să creeze un program de reproducere pentru a consolida trăsăturile lor unice. Ea a elaborat un standard al rasei bazat pe aspectul lui Pixie. Inițial, a existat o legendă conform căreia Pixie-bob ar fi rezultatul încrucișării naturale a pisicilor domestice cu râsul roșu nord-american (North American Bobcat). Această legendă a contribuit la popularitatea rasei, conferindu-i o aură de mister și natură sălbatică. Cu toate acestea, testele genetice au infirmat în mod repetat această teorie, demonstrând că Pixie-bob sunt pisici complet domestice, fără strămoși sălbatici recenți. Asemănarea lor cu râsul este rezultatul unei selecții atente bazate pe caracteristicile externe.

În 1993, Carol Brewer s-a adresat Asociației Internaționale a Pisicilor (TICA) pentru recunoașterea rasei. În 1994, Pixie-bob a primit statutul de „Rasă Nouă de Expoziție și Culoare” (Exhibition New Breed and Color), iar în 1995 a fost acceptată în categoria „Rasă Nouă și Culoare” (New Breed and Color). Recunoașterea deplină ca rasă de campionat din partea TICA a fost obținută în 1998. Ulterior, Pixie-bob a fost recunoscută și de alte organizații, precum Asociația Americană a Iubitorilor de Pisici (ACFA) în 2005.

Astăzi, Pixie-bob rămâne o rasă relativ rară, dar îndrăgită, apreciată pentru aspectul său unic și caracterul minunat.

Cum arată pisica Pixie-bob: standard și trăsături externe

Pixie-bob este o pisică mare și musculoasă, care creează impresia unui locuitor sălbatic al pădurii. Aspectul său exterior este trăsătura cheie a rasei.

• Dimensiune și constituție: Acestea sunt pisici de dimensiuni medii spre mari, cu o osatură puternică și musculatură dezvoltată. Masculii sunt considerabil mai mari decât femelele, greutatea lor putând ajunge la 10 kg și chiar mai mult, în timp ce femelele cântăresc de obicei între 3–6 kg. Corpul este lung, robust, cu un piept lat și omoplați proeminenți. Linia spatelui poate fi ușor înclinată spre coadă.
• Cap: Capul are forma unei pere inversate, de dimensiuni medii sau mari. Botul este lat, plin, cu pernițe vibrissale proeminente și o bărbie puternică, adâncă. Nasul este lat, cu o ușoară convexitate.
• Ochi: Ochii sunt de dimensiuni medii, adânc plasați, având o formă triunghiulară ușor acoperită, ca o glugă, sau de lămâie. Culoarea ochilor variază de la auriu la maro (culoarea „agriș verde” este, de asemenea, acceptabilă, dar rară). Arcul sprâncenar greu, proeminent, conferă privirii o somnolență sau o visare caracteristică.
• Urechi: Urechile sunt de dimensiuni medii, late la bază, cu vârfuri rotunjite. Este de dorit prezența smocurilor de râs (lynx tips) pe vârfurile urechilor, ceea ce accentuează aspectul sălbatic. Urechile sunt așezate destul de jos și într-un unghi față de creștetul capului.
• Coadă: Coada este scurtă, fiind cartea de vizită a rasei. Lungimea minimă conform standardului TICA este de 2 inci (aproximativ 5 cm), iar cea maximă ajunge până la articulația jaretului piciorului posterior. Coada poate fi dreaptă, frântă sau noduroasă, dar trebuie să fie flexibilă.
• Labe și Polidactilie: Labele sunt mari, lungi și puternice. Picioarele posterioare sunt puțin mai lungi decât cele anterioare. O caracteristică distinctivă a rasei este polidactilia – prezența degetelor suplimentare. Standardul TICA permite până la 7 degete pe fiecare labă. Labele trebuie să fie mari, aproape rotunde, cu pernițe bine dezvoltate.
• Blană: Există două tipuri de blană: cu păr scurt (shorthaired) și cu păr lung (longhaired).
  
  • Pixie-bob cu păr scurt: Blana este deasă, plușată, elastică, separată de corp. Lungimea blănii nu trebuie să depășească 2 inci (5 cm).
  
  
  • Pixie-bob cu păr lung: Blana este semilungă, moale, lipită de corp, similar altor rase cu blană bogată, precum Exotic cu păr lung. Lungimea blănii poate fi mai mare, în special pe abdomen și coadă, dar nu excesiv de deasă sau pufoasă.
  
  
  Ambele tipuri au un substrat des și impermeabil.
  
• Culoare și Model: Singura culoare permisă este tabby pătat (spotted tabby). Tonul de bază variază de la gri deschis la maro-roșcat, cu un „ticking” caracteristic (dungi pe fiecare fir de păr). Petele trebuie să fie mici sau medii, distribuite aleatoriu pe corp, de preferință în tonuri discrete. Abdomenul este întotdeauna pătat.

În general, Pixie-bob trebuie să creeze impresia unei copii reduse a râsului nord-american, dar cu caracterul unei pisici domestice.