Istoria originii Ciobănescului Portughez
Originea exactă a Ciobănescului Portughez (Cão da Serra de Aires) este învăluită în mister, dar teoria principală leagă apariția sa de ciobăneștii francezi. Se consideră că la începutul secolului XX, și nu în secolul XIX cum se indică uneori eronat, contele Manuel Castro Guimarães a importat din Franța o pereche de Briarzi. Acești câini au fost încrucișați cu câinii de turmă locali din regiunea Alentejo, posibil inclusiv cu strămoșii Ciobănescului Catalan sau ai Ciobănescului de Pirinei. Rezultatul acestor încrucișări a fost rasa pe care o cunoaștem astăzi sub numele de Ciobănesc Portughez.
Primul standard oficial al rasei a fost elaborat de Dr. António Cabral și Dr. Filipe Morais Bensaúde și a fost adoptat de Clubul Canin Portughez (Clube Português de Canicultura) în 1932. Recunoașterea internațională a venit mult mai târziu – FCI a recunoscut oficial rasa în 1996. În ciuda istoriei sale oficiale relativ recente, Ciobănescul Portughez a câștigat rapid popularitate în țara sa natală ca un ciobănesc neobosit și un companion loial. Sarcina sa principală era de a păzi turme de oi, capre, bovine și chiar cai în condițiile aspre ale munților Serra de Aires. Câinii sunt cunoscuți pentru vigilența lor, în special pe timp de noapte, ceea ce îi făcea paznici excelenți ai turmelor împotriva prădătorilor.
Astăzi, Ciobănescul Portughez este încă folosit în scopul său direct, dar este din ce în ce mai des întâlnit în rolul de animal de companie de familie, datorită inteligenței și devotamentului său. Rasa rămâne relativ rară în afara Portugaliei, dar popularitatea sa crește treptat printre iubitorii de câini activi și inteligenți.
Cum arată Ciobănescul Portughez: standard și aspect
Ciobănescul Portughez este un câine de talie medie, cu un aspect rustic, oarecum neîngrijit, cu o blană lungă caracteristică și o „barbă”, „mustăți” și „sprâncene” expresive, care îi conferă un farmec unic. Aspectul său reflectă originea sa de câine de muncă – trebuie să fie robust, agil și rezistent.
- Aspect general: Câine cu proporții medii, lungimea corpului depășind ușor înălțimea la greabăn. Mișcări ușoare, energice și elastice, caracteristice câinilor de turmă.
- Cap: Puternic, lat, nu prea lung, bine proporționat față de corp. Craniul este puțin mai lung decât botul, ușor convex. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este bine marcat.
- Bot: Drept sau ușor curbat în sus, nu ascuțit. Nasul este mare, de preferință de culoare neagră, cu nări bine deschise. Buzele sunt strânse, de culoare închisă.
- Ochi: De mărime medie, rotunzi, de preferință de culoare închisă (de la chihlimbar la negru), cu o expresie vioaie și inteligentă. Pleoapele sunt închise la culoare.
- Urechi: Prinse sus, de mărime medie, de formă triunghiulară, atârnând și lipite de obraji. În trecut, acestea erau uneori cupate, dar acum acest lucru este în mare parte interzis și nu corespunde standardului în multe țări.
- Gât: Armonios legat de cap și trunchi, de lungime medie, musculos, fără salbă.
- Trunchi: Linia superioară dreaptă. Greabăn bine marcat. Spatele drept sau ușor înclinat, puternic. Salele scurte, late și musculoase. Crupa ușor înclinată. Pieptul adânc și lat, coborând până la coate. Coastele bine arcuite. Abdomenul moderat supt.
- Coadă: Prinsă sus, se îngustează spre vârf, ajungând la jaret. În stare de repaus, atârnă, putând fi ușor curbată la vârf. În mișcare sau în stare de excitație, se ridică, dar nu se încolăcește peste spate. Unii pui se pot naște cu coadă scurtă (bobtail natural).
- Membre: Membrele anterioare sunt drepte, paralele, cu oase puternice și musculatură bine dezvoltată. Labe rotunde, cu pernițe negre rezistente și unghii puternice de culoare închisă. Membrele posterioare sunt, de asemenea, puternice, musculoase, cu unghiuri ale jaretului bine definite.
- Blană: O trăsătură foarte caracteristică a rasei. Lungă, dreaptă sau ușor ondulată, destul de aspră la atingere, amintind de blana de capră. Substratul este absent sau foarte slab dezvoltat. Pe cap, blana formează sprâncene, mustăți și barbă dese. Blana este distribuită uniform pe tot corpul, inclusiv în spațiul dintre degete.
- Culoare: Cele mai frecvente culori includ galben, castaniu, gri (în diverse nuanțe, de la deschis la închis), cafeniu, lupiu (amestec de fire de păr gri, negre și cafenii) și negru. Adesea sunt prezente pete de foc roșcate, maronii sau arămii pe bot, piept, membre și sub coadă. Se admit mici pete albe pe piept.
