Istoria originii rasei Rhodesian Ridgeback
Istoria Rhodesian Ridgeback-ului este la fel de unică precum aspectul său. Această singură rasă recunoscută oficial din Africa de Sud are rădăcini adânci, care se întind până la câinii aborigeni ai tribului Khoikhoi (Hotentoți). Acești câini semi-sălbatici aveau o creastă caracteristică pe spate și erau folosiți pentru vânătoare și pază. Când coloniștii europeni (buri) au ajuns la Capul Bunei Speranțe în secolele XVI-XVII, au adus cu ei proprii câini - mastiffi, dogi, bloodhoundi și diverși terrieri.
Coloniștii au apreciat rapid rezistența incredibilă și adaptabilitatea câinilor locali la climatul aspru african. Au început să își încrucișeze câinii europeni cu „ridge-urile” aborigene, căutând să creeze un câine universal: un vânător excelent, capabil să lucreze în condiții de căldură, un paznic rezistent și un tovarăș fidel. O contribuție deosebită la formarea rasei, așa cum o cunoaștem astăzi, a avut vânătorul de animale mari Cornelius van Rooyen în Rhodesia (actualul Zimbabwe). El a crescut în mod deliberat acești câini, selectându-i pe cei mai buni după calitățile de lucru pentru vânătoarea de lei. Este de remarcat faptul că ridgeback-ii nu ucideau leii, ci lucrau în haită, distrăgând, hărțuind și menținând animalul pe loc până la sosirea vânătorului.
Primul standard al rasei a fost elaborat de Francis Barnes în 1922 în Bulawayo, Rhodesia. Ca bază a fost luat standardul dalmațianului, ceea ce subliniază eleganța și forța lor. În 1927, rasa a fost recunoscută oficial de Uniunea Chinologică din Africa de Sud. De atunci, Rhodesian Ridgeback a câștigat popularitate în întreaga lume, dar și-a păstrat sufletul african și forța primordială.
Cum arată Rhodesian Ridgeback: standard și descrierea aspectului
Rhodesian Ridgeback este un câine armonios construit, puternic, musculos și activ. Este simetric în contururile sale și capabil de o mare rezistență și o viteză considerabilă. Aspectul său este lipsit de greutatea primitivă - aceasta a fost depășită prin amestecul de sânge al raselor europene.
- Cap: Craniul este plat și lat între urechi, fără riduri în stare de repaus. Stopul este bine definit. Botul este lung, adânc și puternic. Buzele sunt uscate și aderente.
- Ochi: Rotunzi, așezați destul de larg. Culoarea armonizează cu culoarea blănii. Privirea este inteligentă și calmă.
- Urechi: Așezate relativ sus, de mărime medie, late la bază, se îngustează treptat spre vârful rotunjit. Aderente la cap.
- Corp: Spatele este puternic, șalele sunt puternice, musculoase și ușor convexe. Cutia toracică nu este prea lată, dar foarte adâncă și spațioasă, coboară până la coate. Abdomenul este supt.
- Coada: Groasă la bază, se subțiază spre vârf. Ținută cu o ușoară curbură în sus, dar niciodată răsucită.
- Blană: Scurtă, densă, netedă și lucioasă. Nu trebuie să fie nici mătăsoasă, nici aspră.
- Culoare: De la grâu deschis la grâu roșcat. O mică pată albă pe piept și pe degete este permisă, dar nedorită.
Cea mai caracteristică trăsătură a rasei este ridge-ul - o bandă de blană pe spate, care crește în direcția opusă față de restul stratului de blană. Aceasta nu este doar o înfrumusețare, ci o particularitate genetică, moștenită de la strămoșii africani. Ridge-ul trebuie să fie clar definit, simetric, îngustându-se spre crupă. Începe imediat în spatele greabănului și continuă până la proeminențele iliace. Ridge-ul trebuie să aibă doar două vârtejuri („coroane”) identice și simetrice, una în fața celeilalte. Absența ridge-ului este un semn de descalificare pentru expoziții, deși un astfel de câine nu este cu nimic mai prejos ca însoțitor. Această particularitate face ridgeback-ul unic, deși o creastă similară are și Thai Ridgeback-ul.
