Originea rasei
Povestea somalezei este strâns legată de abisiniană. Zeci de ani, în cuiburile abisinienelor apăreau ocazional pui cu păr mai lung. Considerați „defecte”, erau dați spre adopție fără drept de montă, deoarece standardul abisinian cerea blană scurtă. Gena părului lung este recesivă, putând sta „ascunsă” generații întregi.
Schimbarea a venit în anii ’60, când crescătoarea canadiană Mary Mailing a trimis câțiva abisinieni pufoși americancei Evelyn Mague, proprietara canisei Lynn-Lee. Fermecată de frumusețea lor, Evelyn i-a dedicat un program de reproducere țintit, dorind recunoașterea unei rase separate.
Numele „Somali” a fost ales ca vecin geografic al Etiopiei (fosta Abisinia), subliniind legătura cu strămoșii. Drumul spre recunoaștere a fost dificil, unii abisinieni temându-se că „surata” cu păr lung le va „dilua” rasa. Entuziasmul susținătorilor a învins, iar primul club Somali Cat Club of America (SCCA) a apărut în 1972. Recunoașterea oficială de la Cat Fanciers’ Association (CFA) a venit în 1979, urmată de TICA și alte organizații.
Standardul rasei: cum arată o somaleză
Somaleza este grațioasă și suplă, motiv pentru care primește adesea porecla „pisica-vulpiță”. Corp mediu, musculatură bine definită, dar fină și flexibilă.
- Corp: Mediu ca lungime, elastic, spate ușor arcuit, gata de săritură.
- Cap: Pană modificată, contururi rotunjite, trecere lină frunte-nas.
- Urechi: Mari, atente, late la bază, vârfuri rotunjite, deseori cu „pămătufuri” tip linx.
- Ochii: Mari, migdalați, aurii sau verzi, conturați cu linie închisă evidențiind privirea.
- Blană: Semilungă, mătăsoasă, cu guler bogat și coadă stufoasă asemeni vulpii.
- Coadă: Groasă la bază, se subțiază treptat, foarte pufoasă.
- Labe: Oval- compacte, impresia că „stau pe vârfuri”.
