Swiss Hound (Schwyz type) — Istorie și standard

Istoria detaliată a originii rasei Swiss Hound (Schwyz type)

Istoria rasei câinilor de vânătoare elvețieni este profundă și fascinantă, avându-și rădăcinile în vremurile antice. Se crede că strămoșii lor sunt câinii de vânătoare aduși pe teritoriul Helveției (Elveția de astăzi) de legionarii romani. Acești câini proveneau, probabil, de la câinii de vânătoare egipteni, fapt confirmat de mozaicurile din epoca romană, descoperite în Aventicum, pe care sunt reprezentați câini foarte asemănători cu cei elvețieni moderni. Aceștia s-au adaptat perfect la relieful montan dificil, devenind ajutoare indispensabile pentru vânătorii locali.

Primele mențiuni scrise și demne de încredere despre acești câini apar în Evul Mediu. Una dintre cele mai cunoscute dovezi ale existenței lor este reprezentarea de pe plăcile Catedralei din Zürich, datate din secolul al XI-lea. Pe acestea se pot vedea figuri detaliate de câini de vânătoare, ceea ce atestă popularitatea și valoarea lor în acele vremuri. Până în secolul al XV-lea, câinii de vânătoare elvețieni erau foarte apreciați de aristocrația italiană pentru abilitățile lor excepționale de vânătoare, iar până în secolul al XVIII-lea, erau crescuți intens în Franța pentru vânătoarea de iepuri.

Inițial, existau cinci varietăți de câini de vânătoare elvețieni, fiecare numită după cantonul în care era crescută. Cu timpul, una dintre ele, câinele de vânătoare din Thurgau, a dispărut din păcate. Cele patru tipuri care s-au păstrat până în prezent — câinele de Lucerne, Swiss Hound (Schwyz type), câinele de Berna și câinele de Jura — se deosebesc în principal prin coloritul blănii, rezultat al selecției în văile montane izolate. Swiss Hound (Schwyz type), în special, provine din cantonul Schwyz. În 1882, a fost creat primul standard pentru fiecare dintre cele cinci tipuri, iar în 1933 a fost adoptat un standard unic, care a unit cele patru varietăți într-o singură rasă, recunoscând totodată diferențele de colorit.

Standardul rasei și aspectul exterior al rasei Swiss Hound (Schwyz type)

Swiss Hound (Schwyz type) este un câine de talie medie, care combină forța, rezistența și eleganța. Aspectul său exterior indică menirea sa — urmărirea îndelungată a prăzii pe teren accidentat.

• Cap: Lung, uscat, cu trăsături nobile. Craniul este alungit, ușor bombat. Trecerea de la frunte la bot (stop) este moderat de accentuată.
• Bot: Lung, puternic, niciodată ascuțit. Linia superioară a nasului este dreaptă sau cu o ușoară cocoașă. Trufa este întotdeauna neagră, cu nări bine deschise.
• Ochi: De formă ovală, de culoare maro închis. Privirea este vie, prietenoasă și atentă.
• Urechi: Foarte lungi, prinse jos, sub nivelul ochilor. Atârnă, formând cute elegante, și au vârfurile rotunjite. Aceasta este una dintre cele mai caracteristice trăsături ale rasei.
• Corp: Ușor alungit, atletic. Gâtul este lung, musculos, fără salbă. Spatele este puternic și drept. Regiunea lombară este bine dezvoltată. Cutia toracică este adâncă, dar nu prea lată, asigurând suficient spațiu pentru plămâni în timpul alergărilor lungi.
• Coada: Lungă, în formă de sabie, continuă linia crupei. În stare de repaus este coborâtă, în mișcare se ridică, dar nu se încolăcește deasupra spatelui.
• Membre: Puternice, osoase, cu musculatură bine dezvoltată. Lăbuțele sunt compacte, rotunjite, cu degete strânse și gheare puternice.

Blana și coloritul unic al rasei Swiss Hound (Schwyz type)

Blana rasei Swiss Hound (Schwyz type) este scurtă, deasă și se așează strâns pe corp, asigurând o bună protecție împotriva intemperiilor. Pe urechi și cap, blana este mai subțire și mai moale. Principala deosebire a rasei Swiss Hound (Schwyz type) de „frații” săi este coloritul.

Culoarea de bază este albă, pe care sunt răspândite pete mari de culoare galben-crem sau portocaliu-roșcat. Petele nu ar trebui să domine fundalul alb. Uneori apare o pătare mică de aceeași culoare ca și petele. Unii câini pot avea o colorație roșcată uniformă cu o „mantie” albă pe spate, dar coloritul pătat este considerat clasic. Acest aspect vizibil îl face ușor de observat în pădure.