Caracterul: un paznic care nu dă glas de fiecare dată
Standardul FCI descrie temperamentul prin patru trăsături: vesel și sigur pe sine, deosebit de inteligent, rezervat cu străinii; atent, devotat, dar independent. Ultimul cuvânt este cel cheie și lămurește cele mai multe dintre greutățile despre care povestesc proprietarii.
Spanielul tibetan se atașează puternic de omul său, dar nu se topește în el. Respectă spațiul personal și cere aceeași purtare față de al lui. Poziția preferată este punctul cel mai înalt al camerei, de unde se văd ușa și fereastra; pentru asta i se spune adesea «pisicesc». Cu străinii este rece și în gardă, dar nu arată agresivitate fără pricină: reacția lui obișnuită este să avertizeze prin glas și să se retragă.
Instinctul de pază este adevărat la această rasă, dar nu este sâcâitor: un tibbie mai degrabă semnalează decât latră fără oprire. Asta îl deosebește de rasele mici înclinate spre lătrat fără adresă. Spre deosebire, să zicem, de câinele chinezesc cu creastă, varietatea pufoasă, foarte legat de contactul fizic, spanielul tibetan suportă foarte liniștit distanța — și tocmai de aceea poate părea mai rezervat decât se așteaptă omul care a ales o rasă «decorativă».
Inteligența, dresajul și câtă mișcare îi trebuie
Inteligența rasei este mare, iar motivația îi aparține. Un tibbie pricepe repede ce se vrea de la el și hotărăște separat dacă merită să facă asta chiar acum. Clubul american o formulează așa: câinii sunt inteligenți și lucrează cu plăcere împreună cu omul, se pot descurca bine în agility, în munca de căutare, în rally și în ascultare, dar au o minte foarte independentă și hotărăsc singuri când și ce anume execută — de aceea învățarea trebuie începută devreme și trebuie să fie plăcută.
Ce decurge practic din asta. Nicio presiune și nicio pedeapsă fizică: rasa ține bine minte nedreptatea și răspunde închizându-se în sine, nu prin supunere. Merg întărirea pozitivă, ședința scurtă și oprirea pe reușită. Socializarea timpurie este obligatorie — tocmai din pricina rezervei firești față de străini: câinele care în copilărie a văzut puțini oameni și puține împrejurări nu ajunge la maturitate rău, ci prea prudent.
Efort fizic rasa cere unul cumpătat. Kennel Club socotește nevoia la până la o oră pe zi și găsește rasa potrivită pentru apartament. Clubul american adaugă un amănunt de luat în seamă: câinele poate însoți omul într-o plimbare lungă sau la alergare fără să rămână în urmă, iar un teren împrejmuit pentru alergare liberă este obligatoriu, fiindcă neatârnarea unui tibbie se întinde și asupra hotărârii de a pleca după treburile lui.
