Tibetan Terrier

Istoria rasei Tibetan Terrier își are rădăcinile în adâncul Evului Mediu. În condițiile aspre ale Himalayei, unde temperatura fluctuează brusc, iar peisajul necesită rezistență, acești câini s-au format ca asistenți universali. Erau numiți „Tsang Apso”, ceea ce se poate traduce ca „câinele păros din provincia Tsang”. Trăiau cot la cot cu călugării budiști, îndeplinind rolul de companioni și paznici vigilenți. Lătratul lor sonor avertiza despre apropierea străinilor, după care intrau în acțiune uriașii mastiffi tibetani.

Acesti micuți erau folosiți ca dar sacru și considerați un talisman viu care aduce noroc („Bringers of Luck”). Vânzarea unui astfel de câine era considerată un semn rău, motiv pentru care, timp de secole, fondul genetic a rămas pur și izolat. Câinii de păstorit tibetani au fost probabil creați prin selecție naturală și încrucișarea câinelui din nordul Kunlun cu un câine asemănător pudelului din Mongolia Centrală.

Rasa a ajuns în Europa datorită medicului britanic Agnes Greig. În anii 1920, lucrând în India, ea a salvat viața soției unui negustor tibetan. În semn de recunoștință, i s-a dăruit un cățeluș alb-auriu pe nume Bunti. Mai târziu, doctorul Greig a primit încă un câine, începând astfel creșterea rasei. Ea a fost cea care a numit rasa „Tibetan Terrier”, deoarece prin mărime și energie îi aminteau de terrierii englezi, deși, după cum știm, aceștia nu sunt deloc terrieri. Încă de la începutul secolului XX, ei și Lhasa Apso erau considerați un singur grup, dar ulterior au fost separați.

Aspectul unui Tibetan Terrier este o reflectare directă a adaptării sale la clima aspră. Este un câine de talie medie, cu o formă pătrată, care creează impresia de echilibru și forță.

• Capul: De lungime medie, acoperit abundent cu păr lung care cade peste ochi, protejându-i de vânt, praf și zăpadă. Craniul nu este complet plat, dar nici bombat.
• Ochii: Mari, rotunzi, de culoare închisă, destul de distanțați. Ei emană inteligență și bunăvoință.
• Urechile: Lăsate, în formă de V, nu foarte mari, acoperite dens cu păr.
• Corpul: Așa cum se cuvine unui câine de păstorit, Tibetan Terrier-ul are o constituție robustă, cu un trunchi puternic, coaste bine arcuite și spatele drept.
• Labele: Aceasta este o caracteristică unică a rasei. Labele sunt mari, plate și rotunde, asemănătoare cu rachetele de zăpadă. Acest lucru permite câinelui să nu se scufunde în zăpada adâncă și să se deplaseze cu încredere pe pantele stâncoase.
• Coada: De lungime medie, prinsă sus, curbată în inel deasupra spatelui și acoperită bogat cu păr. Adesea are o frântură la vârf.

Blana și culoarea: Stratul de blană este dublu. Subpărul este moale și lânos, iar părul de acoperire este lung, abundent, fin, dar nu mătăsos și nici vătuit. Poate fi drept sau ondulat. La rasa Tibetan Terrier este admisă orice culoare, cu excepția ciocolatei și a culorii ficatului (roșu-maroniu). Puteți întâlni câini albi, aurii, crem, gri, fumurii, negri, precum și exemplare bicolore și tricolore. Indiferent de culoarea blănii, trufa acestui câine este întotdeauna neagră.

Tibetan Terrier-ul este un bun companion de familie și paznic, combinând natura independentă a unui câine utilitar cu devotamentul special față de stăpânul său. Sunt adesea descriși ca „un câine mare într-un corp mic”. Nu sunt isterici, ca unele rase mici, și au un sentiment al demnității proprii. Dacă căutați un câine care să execute orbește comenzi ca un robot – această rasă nu este pntru dumneavoastră.

Relațiile cu oamenii și animalele

Acasă, „tibetanul” este un prieten afectuos și jucăuș. Se înțelege de minune cu copiii de vârstă școlară, care știu cum să se comporte cu animalele. Cu copiii mai mici este necesară supravegherea, deoarece câinele s-ar putea să nu tolereze tratamentul dur. Întâmpină străinii cu neîncredere – totuși, micul paznic nu vă va obosi cu lătratul constant fără motiv. Va da glas doar atunci când este cu adevărat necesar. Această trăsătură îl înrudește cu Spanielul Tibetan, care îndeplinea de asemenea funcții de pază în mănăstiri.

Acest micuț este foarte muncitor și neobosit la treabă. Inteligența sa îi permite să rezolve rapid sarcini complexe (de exemplu, cum să deschidă dulapul cu recompense). Pot trăi cu alți câini și chiar cu pisici, dacă sunt socializați din copilărie.

Câinii Tibetan Terrier sunt considerați o rasă sănătoasă și adesea trăiesc până la 15-16 ani. Cu toate acestea, ca orice rasă veche, au o predispoziție la anumite boli genetice. Crescătorii responsabili fac neapărat testarea părinților înainte de împerechere.

„Călcâiul lui Ahile” al acestor mici muncitori pot fi considerați ochii. De aceea, vizitele regulate la medicul veterinar oftalmolog sunt obligatorii. De asemenea, merită să urmăriți starea urechilor: din cauza blănii dense, acolo se poate acumula umezeală, provocând infecții.

Îngrijirea blănii este cea mai mare provocare pentru proprietarul acestei rase. În ciuda dimensiunilor mici, Tibetan Terrier-ul se va simți mai bine în condiții unde are posibilitatea să alerge, dar blana sa luxoasă necesită timp. Amintiți-vă că este descendentul câinilor de păstorit, așa că noroiul și crenguțele în blană după plimbare vor fi o normalitate.

• Perierea zilnică: Veți avea nevoie de o perie de masaj de calitate cu dinți metalici (fără bile la capete) și un pieptene metalic. Blana trebuie periată pe straturi, de la piele spre vârfuri (tehnica „line brushing”). Perierea superficială va duce la formarea de câlți lângă piele, care apoi vor trebui doar tăiați.
• Hidratarea: Nu periați niciodată blana uscată! Acest lucru rupe firul de păr. Folosiți întotdeauna un spray balsam sau pur și simplu apă din pulverizator înainte de a începe procedura.
• Îmbăierea: Băile nu trebuie făcute prea des, de obicei o dată la 2-3 săptămâni sau la nevoie, folosind șampoane și balsamuri hidratante.
• Tunsul: Unii proprietari, care nu intenționează să expună câinele, aleg o tunsoare scurtă „de cățeluș” (puppy cut). Aceasta ușurează semnificativ îngrijirea, deși schimbă aspectul clasic al câinelui. Acest lucru se poate face într-un salon de toaletaj.

O atenție deosebită trebuie acordată perioadei de schimbare a blănii de pui la cea de adult (aproximativ la 10-14 luni). În acest timp, câlții se formează instantaneu, iar câinele va trebui periat zilnic, uneori de două ori pe zi.

Educarea independentului Tibetan Terrier necesită o abordare fermă, dar corectă – câinele știe să insiste pe a sa, așa că va trebui să vă afirmați autoritatea de stăpân cu o forță blândă. Țipetele și pedepsele fizice nu funcționează cu această rasă; câinele pur și simplu se va închide în sine sau va începe să mârâie.

În schimb, acești blănoși cu privire ascunsă învață ușor noi abilități și le aplică cu dibăcie în practică. Se descurcă excelent la agility și chiar la dansul cu câinii (dog dancing). Spre deosebire de mulți câini decorativi, de exemplu Shih Tzu, acest micuț utilitar are nevoie de exerciții fizice regulate. Plimbările lungi, jocurile cu mingea, drumețiile în pădure – acestea sunt elementul său.

Curiozitatea naturală îl poate împinge să fugă, de aceea nu ar trebui să lăsați Tibetan Terrier-ul din lesă în locuri neîngrădite. Dacă căutați un câine cu o blană similară, dar de o dimensiune mai mare și cu un alt temperament, acordați atenție Ciobănescului mioritic englezesc (Bobtail).

La fel ca alte rase decorative și de companie, câinii Tibetan Terrier necesită o alimentație de calitate, echilibrată în toți nutrienții. Pentru ei este indicat să cumpărați hrană uscată super-premium sau holistică. Având în vedere blana densă, este util să alegeți rații cu un conținut ridicat de acizi grași Omega-3 și Omega-6 (de exemplu, pe bază de somon).

Aveți grijă ca prietenul patruped să aibă întotdeauna acces la un bol cu apă potabilă curată. Dacă sunteți gata să pierdeți timp în bucătărie pentru animalul dvs. și alegeți hrănirea naturală, amintiți-vă că puteți obține calitatea necesară a mâncării folosind suplimente speciale de vitamine și minerale. Nu-l hrăniți niciodată înainte de plimbare – digestia corectă la câine necesită un mediu liniștit.

• Statut sacru: În Tibet se credea că dacă te porți urât cu acest câine, norocul se va întoarce de la tine pentru totdeauna.
• Universalitate: Istoric, acești câini erau uneori folosiți pentru căutarea lucrurilor dispărute în mănăstiri datorită mirosului ascuțit.
• Legături de rudenie: În ciuda asemănării exterioare cu Lhasa Apso, Tibetan Terrier-ul este mai înalt pe picioare și are un format mai pătrat, în timp ce Lhasa Apso este mai alungit.
• Longevitate: Cel mai bătrân Tibetan Terrier cunoscut avea peste 18 ani, ceea ce este un indicator excelent pentru un câine de această mărime.

Este această rasă potrivită pentru alergici?
Tibetan Terrier-ul este considerat o rasă condiționat hipoalergenică, deoarece blana sa amintește prin structură de părul uman și năpârlește puțin. Totuși, alergia este adesea provocată nu de blană, ci de saliva sau mătreața animalului, așa că înainte de cumpărare interacționați neapărat cu un câine adult.

Latră mult?
Nu, nu este o rasă „gălăgioasă”. Ei latră pentru a avertiza despre ceva important, dar se liniștesc repede dacă stăpânul arată că totul este sub control.

Este greu de învățat cățelușul la toaletă?
Ca multe rase de companie, câinii Tibetan Terrier se maturizează puțin mai lent. Învățarea completă a curățeniei poaate dura puțin mai mult timp decât la ciobănești, așa că înarmați-vă cu răbdare.