Istoria rasei: de la dingo la partenerul modern
Istoria apariției acestei rase seamănă cu un roman de aventuri fascinant despre cucerirea unui continent sălbatic. Rapizi, curajoși, inteligenți și rezistenți, câini Australian Heeler seamănă foarte mult cu strămoșii lor îndepărtați - dingo, independenți, iubitori de libertate și neînfricați. Tocmai datorită acestor câini sălbatici, fermierilor din Australia le-a venit ideea de a crea un câine ideal din toate punctele de vedere, care să mâne și să păzească turmele indiferent de clima locală aspră, distanțele mari și alte posibile dificultăți.
Trebuie menționat că primele încercări ale coloniștilor de a folosi câini europeni au eșuat. Vechile rase englezești, cum ar fi Smithfield, pur și simplu nu rezistau căldurii australiene, reliefului dificil și distanțelor enorme de transhumanță. Câinii dingo le creau multe bătăi de cap fermierilor locali, atacând vitele tăcut și fără zgomot, iar în loc să scape de ei, muncitorii au decis să creeze un câine analog ca o contrapondere la dingo, preluând cele mai bune trăsături ale sălbaticului și combinându-le cu loialitatea câinelui domestic.
O figură cheie în istoria rasei a fost crescătorul Thomas Hall. El a încrucișat dingo îmblânziți cu Collie cu păr scurt (de culoare marmorat-albăstruie), aduși din Scoția. Câinii rezultați au devenit cunoscuți sub numele de „Hall's Heelers”. S-au născut pui care erau rezistenți ca dingo, dar lucrau în tăcere și ascultau de om. Totuși, aceștia aveau anumite problme în interacțiunea cu caii și erau uneori prea agresivi.
Selecția ulterioară a fost complexă și a avut mai multe etape. Un astfel de metis a fost ulterior încrucișat cu Dalmațianul pentru a adăuga loialitate față de cai (deoarece cowboy-ii lucrau călare) și pentru a obține modelul unic („pestriț”). După cum se știe, dalmațienii sunt prieteni cu caii din cele mai vechi timpuri. Totuși, acest lucru a slăbit puțin calitățile de lucru, așa că în sânge au fost adăugate gene pe care le avea Kelpie Australian - un alt păstor remarcabil al continentului. Tocmai acest „amestec exploziv” de sânge a format Cattle Dog-ul modern.
Standardul acestei noi rase a fost elaborat de cunoscătorul de câini ciobănești Robert Kaleski. Clubul Chinologic din New South Wales a adoptat acest standard în 1903. Standardul oficial a fost aprobat în 1963 de Consiliul Național Chinologic Australian. În același timp, a fost aprobată oficial denumirea modernă a rasei. Este interesant că în procesul de evoluție a raselor pastorale au apărut diverse ramuri, de exemplu, Câinele de cireadă australian cu coadă scurtă, care are rădăcini comune cu Heeler-ul, dar este o rasă separată și distinctă.
Cum arată Australian Heeler: descriere detaliată a aspectului
Aspectul unui Heeler este înșelător. În fotografii poate părea un câine obișnuit de la țară, dar în realitate este un pachet de mușchi și inteligență. Australian Heeler este un câine de talie mică, cu o constituție compactă, puternic și musculos. Caracteristica principală este echilibrul. Nicio parte a corpului nu trebuie să pară disproporționată.
Capul și botul
Capul său este puternic, cu un craniu lat, combinându-se armonios cu trunchiul. Între urechi craniul este lat, plat, cu o protuberanță occipitală abia vizibilă. Botul este lat, puternic, plin sub ochi, nu trebuie să fie ascuțit ca la vulpe. Trufa nasului este întotdeauna neagră, indiferent de culoarea câinelui. Fălcile sunt puternice, în special cea inferioară este bine dezvoltată - acesta este instrumentul de lucru al câinelui, cu care controlează taurii neascultători. Urechile sunt de mărime medie, distanțate larg una de cealaltă, dense și late la bază, ridicate și ascuțite. Ele se mișcă mereu, scanând spațiul.
Corpul și membrele
Ochii sunt de mărime medie, formă ovală, culoare maro-închis, cu o privire inteligentă și alertă, în care uneori sclipește o scânteie primitivă. Gâtul este de lungime medie, puternic, musculos, fără fanon. Spatele este puternic și drept. Pieptul este adânc și lat, coastele sunt elastice, dar nu în formă de butoi. Membrele sunt drepte, paralele între ele, cu o musculatură bine dezvoltată și o osatură puternică. Coada este prinsă destul de jos, de lungime medie, lăsată în jos, ușor curbată; datorită părului lung amintește de o mătură. Important: cuparea (tăierea) cozii la această rasă nu este standard, spre deosebire de alți ciobănești.
Blana și culoarea
Blana este aspră, scurtă și dreaptă, cu un subpăr des și bine lipit de corp, care protejează câinele de ploaie și căldură. Pe partea posterioară a membrelor, părul formează franjuri, iar pe coapse „pantaloni”. În jurul gâtului părul este, de asemenea, mai lung, formând un guler. Cel mai interesant lucru este culoarea. Aceasta poate fi:
- Albastru (Blue): uniform, sau cu picățele, sau cu pete. Adesea cu marcaje negre, albastre sau cafenii pe cap.
- Roșu (Red Speckle): picățele roșii uniforme pe tot corpul, inclusiv subpărul.
Un fapt interesant: toți cățelușii Heeler se nasc albi (ca dalmațienii), și abia cu timpul apare adevărata lor culoare. Aceasta este o moștenire a sângelui de dalmațian. Uneori, pe fruntea câinilor adulți există o pată albă, numită „semnul lui Bentley” (Bentley Mark), în onoarea unuia dintre câini legendari fondatori ai rasei.
