Istoria detaliată a originii rasei Basset Hound
Istoria rasei Basset Hound își are rădăcinile în Franța medievală, unde călugării de la abația Saint-Hubert din Ardeni se ocupau de creșterea câinilor de vânătoare. De la acești câini, cunoscuți sub numele de Bloodhound, provin multe rase moderne de câini de vânătoare. Cuvântul „basset” în limba franceză înseamnă „jos” sau „de statură mică”, ceea ce descrie perfect caracteristica cheie a acestor câini. Corpul lor scund le permitea vânătorilor să-i urmeze pe jos, și nu călare, ceea ce era convenabil pentru vânătoarea de vânat mic, precum iepuri și bursuci, în desișurile vegetației.
Existau mai multe tipuri de basset francezi, dar un rol cheie în crearea Basset Houndului modern l-a jucat Basset Artésien Normand. În anii 1860, primii reprezentanți ai acestei rase au fost aduși în Anglia de către Lord Galway. Crescătorii englezi au fost impresionați de calitățile lor de lucru și de aspectul lor unic. Au început o muncă meticuloasă pentru „rafinarea” rasei, adăugând sânge de Bloodhound. Acest lucru a permis ca capul și botul să devină mai masive, pielea – mai încrețită, iar caracterul – și mai calm și flegmatic.
Primul standard al rasei a fost publicat în Anglia în 1884, iar din acel moment Basset Hound a început să câștige popularitate ca și câine de expoziție și companion. În Statele Unite, rasa a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și a câștigat rapid dragostea americanilor. Până în prezent, în unele state, cum ar fi Virginia și Pennsylvania, basset hound-ii sunt folosiți conform scopului lor inițial – pentru vânătoare. Cu toate acestea, în întreaga lume, sunt cunoscuți în primul rând ca animale de companie minunate pentru familie.
Cum arată un Basset Hound: standard și descrierea aspectului
Basset Houndul este un câine care nu poate fi confundat cu altul. Aspectul său este o combinație unică de putere, demnitate și o ușoară doză de umor. Este un câine de vânătoare cu picioare scurte, masiv, cu un corp lung, oase grele și o cantitate mare de piele „în exces”.
- Cap: Mare, cu o formă de dom, cu un protuberant occipital pronunțat. Trecerea de la frunte la bot este lină. Botul este adânc, greu, neascuțit. Buzele sunt căzute, ceea ce conferă botului o expresie tristă caracteristică.
- Ochi: De formă romboidală, adânc așezați. Culoarea variază de la maro închis la nucă. Privirea este calmă, serioasă, adesea pare melancolică. Pleoapa inferioară poate fi puțin căzută, expunând conjunctiva, ceea ce este o trăsătură caracteristică a rasei.
- Urechi: Acestea sunt cartea de vizită a rasei. Sunt extrem de lungi, așezate jos, catifelate la atingere. Dacă sunt trase în față, ajung cu ușurință la vârful nasului și chiar mai departe. Urechile atârnă în pliuri elegante.
- Piele și riduri: Pielea este elastică și largă. Pe cap și gât se formează riduri adânci, mai ales când câinele își apleacă capul. Aceste pliuri ale pielii au protejat istoric ochii și gâtul de ramuri în timpul vânătorii în desișuri.
- Corp: Lung, puternic, cu un spate larg și drept. Cutia toracică este adâncă și voluminoasă, ceea ce asigură suficient spațiu pentru plămâni mari. Gâtul este musculos, cu un podgât pronunțat.
- Membre și labe: Picioarele sunt scurte, masive, cu oase grele. Lăbuțele din față pot fi ușor răsucite spre exterior. Labele sunt mari, rotunde, cu pernițe groase, ceea ce asigură stabilitate pe orice suprafață.
- Coada: Lungă, în formă de sabie, groasă la bază și se îngustează spre vârf. În timpul mișcării, câinele o poartă sus, agitând-o vesel, ceea ce contrastează cu aspectul său general serios.
- Blana și coloritul: Blana este scurtă, netedă și densă, protejând bine de vremea rea. Standardul permite orice colorit recunoscut al câinilor de vânătoare. Cele mai comune sunt tricolor (negru, alb și roșcat) și bicolor (lămâie cu alb sau roșcat cu alb).
