Istoria rasei
Istoria Blue Picardy Spaniel este strâns legată de „părintele” său - spanielul de Picardia. Timp de secole, în regiunea Picardia din Franța au existat spanieli locali, apreciați pentru calitățile lor de vânătoare. Erau cunoscuți pentru rezistența lor și capacitatea de a lucra în condițiile dificile ale mlaștinilor din valea râului Somme.
Apariția variantei „albastre” a început la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. La acea vreme, vânătorii britanici veneau adesea în Franța cu câinii lor, în special cu setteri. Legile stricte de carantină britanice îngreunau întoarcerea câinilor acasă, așa că mulți dintre ei rămâneau în Franța. A avut loc o încrucișare a spanielilor locali de Picardia cu setteri englezi cu picățele albastre.
Această încrucișare nu a avut ca scop doar schimbarea culorii. „Sângele englezesc” a adus rasei o constituție mai ușoară, grație în mișcări și, posibil, a îmbunătățit unele calități de lucru, în special viteza și raza de căutare. În rasa nou creată, sângele englezesc era predominant, ceea ce le-a conferit o constituție mai ușoară decât altor spanieli.
Deși culoarea neagră (care în formă pătată dă efectul „albastru”) a fost inițial indezirabilă pentru câinii de vânătoare, de teama că nu vor fi bine vizibili în amurg, calitățile de lucru remarcabile ale acestor câini au câștigat rapid respectul. Blue Picardy Spaniel a fost recunoscut ca rasă separată în 1938. Rasa rămâne relativ rară și astăzi, fiind cea mai răspândită în „mica sa patrie” din Picardia și în Canada, unde a fost recunoscută de clubul chinologic local.
Cum arată Blue Picardy Spaniel: descrierea aspectului și standardul
Blue Picardy Spaniel este un câine de talie medie, cu o constituție atletică, dar în același timp elegantă. Lasă impresia unui vânător robust, rezistent, capabil să lucreze o zi întreagă.
Cap și craniu
Capul câinelui este mare, dar proporțional cu corpul. Craniul este oval, destul de lat, cu o trecere (stop) pronunțată de la frunte la bot, dar fără bruschețe. Botul este lung și drept, nu ascuțit. Puntea nazală este dreaptă. Trufa (nasul) este mare, neagră, cu nări bine deschise. Buzele sunt ușor căzute, dar nu excesiv de „umede”, trebuie să acopere bine maxilarul inferior.
Ochi și urechi
Ochii - una dintre cele mai expresive trăsături ale rasei. Sunt mari, închiși la culoare (de obicei maro închis), cu o expresie foarte calmă, blândă și ușor melancolică. Urechile - tipice pentru un spaniel: groase, atârnânde, prinse puțin deasupra liniei ochilor. Sunt acoperite cu păr lung, ondulat și mătăsos, ceea ce adaugă farmec câinelui.
Corp și membre
Câinele are o constituție robustă, dar nu greoaie. Gâtul este musculos, cu o mică salbă. Pieptul este adânc, bine dezvoltat, oferind suficient spațiu pentru plămâni. Spatele este drept, puternic, șalele sunt musculoase. Crupa este ușor înclinată. Membrele sunt musculoase, cu oase puternice, permițând câinelui să se miște cu ușurință atât pe uscat, cât și în apă. Labele sunt rotunde, strânse, cu pernițe groase.
Coada
Coada este de lungime medie, de obicei nu coboară sub jaret. Nu este niciodată curbată în formă de cârlig. Este acoperită cu păr lung, formând „franjuri” sau „panaș”. Câinele poartă coada nu foarte sus, dar în timpul lucrului poate fi în mișcare.
Blana și culoarea
Blana este deasă, aspră la atingere pe corp, dar nu excesiv de grosolană. Pe cap, părul este scurt și fin. Pe urechi, membre și coadă se formează șuvițe mai lungi, ondulate („franjuri”). Culoarea - este cea care dă numele rasei. Reprezintă un amestec de gri-negru pe un fond alb (roan), creând impresia generală a unei nuanțe „albastre” sau cenușii. Adesea sunt prezente pete negre mari de diferite dimensiuni. Această culoare este o caracteristică obligatorie a rasei. Marcajele de culoare roșcată (pale) sunt considerate un defect.
