Cavalier King Charles Spaniel

Istoria „Cavalerilor” se citește ca un roman istoric captivant. Această rasă decorativă a apărut în urma unei munci complexe de selecție și a încercării de a reînvia imaginea originală a spanielului englez de jucărie, cunoscut la curtea regală din secolul al XVII-lea. Inițial, micii spanieli erau favoriții dinastiei Stuart. Regele Carol al II-lea (Charles al II-lea) era atât de obsedat de acești câini încât, conform legendei, a emis un decret care le permitea să apară în orice loc public, inclusiv în Parlamnt. În acele vremuri, acești câini erau folosiți nu doar ca „încălzitoare vii”, ci și ca magnet pentru purici, protejându-și stăpânii de viță nobilă de paraziți.

Totuși, odată cu venirea la putere a lui William al III-lea de Orange, moda s-a schimbat. Regele prefera câinii Mops. Pentru a-i face pe plac monarhului, crescătorii au început să încrucișeze spanielii clasici cu Mopși și Chin japonezi. Acest lucru a dus la o schimbare radicală a aspectului: botul a devenit plat, craniul sub formă de cupolă, iar ochii larg distanțați. Așa a apărut modernul King Charles Spaniel (fără prefixul „Cavalier”). Despre vechiul tip, imortalizat în picturile lui Van Dyck și Gainsborough, aproape că s-a uitat.

Renașterea a început abia în anii 1920. Americanul Roswell Eldridge, vizitând expoziția Crufts, a fost dezamăgit să nu găsească acolo spanieli „de tip vechi”, cu nasuri lungi. El a oferit o recompensă uriașă pentru acea vreme (25 de lire sterline) oricui va prezenta un câine asemănător cu cei care trăiau la curtea lui Carol al II-lea. Entuziaștii au răspuns provocării. Astfel, prin selecția câinilor cu boturi mai alungite, în 1928 a fost elaborat primul standard al noii rase „vechi”, care a fost numită „Cavalier King Charles Spaniel”, adăugându-se cuvântul „Cavalier” (așa erau numiți susținătorii regelui Carol I în timpul războiului civil), pentru a-i deosebi de rudele lor cu nasul mai cârn.

Un câine grațios, de statură mică, cu blană lungă și mătăsoasă, care lasă impresia de blândețe și delicatețe. Spre deosebire de multe alte rase toy, „Cavalierul” nu trebuie să pară prea fragil sau ușor; este un mic spaniel cu o osatură suficient de solidă.

Capul și expresia ochilor

Capul este o trăsătură cheie a rasei. Craniul între urechi trebuie să fie aproape plat, ceea ce îl deosebește de craniul sub formă de cupolă al rasei King Charles. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este moderată, nu prea adâncă. Botul, cu o lungime de aproximativ 3,8 cm, se îngustează spre nas, dar nu trebuie să fie ascuțit. Principala „armă” a Cavalierului sunt ochii săi. Aceștia trebuie să fie mari, întunecați, rotunzi, dar nu proeminenți. Privirea trebuie să fie blândă și „topitoare”, stârnind instantaneu dorința de a oferi câinelui o recompensă.

Blana și culorile

Blana este lungă, mătăsoasă, plăcută la atingere. Se admite o ușoară ondulație, dar buclele sunt considerate un defect. „Franjuri” bogate împodobesc urechile, picioarele și coada. Există patru culori recunoscute oficial pentru Cavalier King Charles Spaniel:

• Blenheim: Este, probabil, cea mai cunoscută culoare. Combină două nuanțe: pete strălucitoare de castaniu-roșcat pe un fundal alb perlat. Petele de pe cap trebuie să fie așezate simetric, lăsând un romb alb între urechi. Foarte valoroasă este prezența în centrul acestui romb a unei pete roșii unice – „pata Lordului Marlborough”.
• Ruby (Rubiniu): Presupune o culoare solidă, de un roșu intens (mahon). Petele albe pe piept sau pe picioare sunt considerate nedorite la această culoare.
• Tricolor: Uneori numit și „Prințul Charles”. Este o colorație alb-negru cu pete clar definite. Un element obligatoriu sunt marcajele roșcate deasupra ochilor, pe obraji, sub urechi și sub coadă.
• Black and Tan (Negru cu marcaje roșcate): Culoarea neagră ca pana corbului cu marcaje roșcate strălucitoare. Petele albe nu sunt permise la această culoare. Această varietate este uneori numită „Regele Charles”.

Începătorii confundă adesea Cavalerii cu rase similare. Cel mai des apare confuzia cu cea mai apropiată rudă și strămoș al său – King Charles Spaniel. Principala diferență: King Charles este mai mic, are un nas cârn și un cap mai curbat.

Există, de asemenea, o anumită asemănare cu alți câini decorativi. De exemplu, Spanielul continental pitic Papillon are și el rădăcini de spaniel, dar se distinge prin urechi caracteristice sub formă de „fluture” și o constituție mai fragilă. Reprezentantul estic, Chinul japonez, a fost și el un favorit al împăraților, dar are o mimică și o structură a blănii complet diferite.

Dacă sunteți în căutarea unui prieten cu păr lung mai exotic, merită să acordați atenție unor rase precum Terrierul tibetan (care nu este de fapt un terrier, ci un câine ciobănesc de companie) sau sacrul Spaniel tibetan, care a păzit mănăstirile din Himalaya timp de secole.

Deoarece rasa a fost crescută exclusiv ca și câini de companie, Cavalier King Charles Spaniel se potrivește perfect imaginii de prieten al familiei. Sunt practic lipsiți de agresivitate. Aceștia sunt „câini-scai”, care vă vor urma în baie, în bucătărie și pe canapea. Sunt afectuoși cu toți membrii familiei, dar adesea își aleg un singur stăpân „principal”, cu care stabilesc o legătură aproape telepatică.

Totuși, în spatele acestei înfățișări angelice se ascunde un manipulator inteligent. Este important să stabiliți imediat autoritatea și poziția de lider a omului (cu blândețe, fără duritate), astfel nu veți avea probleme cu acest neascultător patruped. Dacă Cavalierul înțelege că ochii săi triști acționează asupra dumneavoastră ca o hipnoză, va primi în mod constant bunătăți de la masă, ceea ce va duce la obezitate.

Particularități comportamentale:

• Relația cu copiii: Cavalerii sunt răbdători și jucăuși, ceea ce îi face ideali pentru familiile cu copii. Dar învățați copiii comportamentul corect cu un câine mic, deoarece, de obicei neagresiv, micuțul poate mușca ca răspuns la un tratament evident dureros sau neglijent.
• Frica de singurătate: El își dorește prezența omului alături mai presus de orice, așa că suferă dureros chiar și o scurtă despărțire. Aceasta nu este o rasă care poate fi lăsată singură acasă timp de 8-10 ore. Ei pot urla sau pot distruge lucruri din cauza stresului.
• Instinctul de vânătoare: Nu uitați că acesta este un spaniel. Văzând un porumbel sau o veveriță, „perna de canapea” se poate transforma instantaneu într-un vânător și poate fugi în tufișuri, ignorând comenzile.

Din păcate, popularitatea și consangvinizarea din trecut au făcut ca această rasă să fie predispusă la o serie de boli ereditare grave. Viitorul proprietar este obligat să știe despre ele pentru a diagnostica problema la timp.

Regurgitarea mitrală (MVD)

Aceasta este cea mai frecventă cauză de deces la Cavalieri. Boala afectează valvele inimii, care se deformează odată cu vârsta și nu se mai închid etanș, ceea ce duce la refluxul sângelui. Statisticile arată că până la vârsta de 5 ani, aproximativ 50% dintre câinii din aceasstă rasă pot avea sufluri cardiace. Controalele regulate la un cardiolog (Ecocardiografie) o dată pe an sunt obligatorii.

Siringomielia (SM) și malformația Chiari

O problemă specifică și dureroasă, când craniul câinelui este prea mic pentru creierul său. Acest lucru duce la perturbarea circulației lichidului cefalorahidian și la formarea de cavități în măduva spinării. Simptomele pot include „prinsul muștelor” (câinele clănțăne dinții în aer), sensibilitate în zona gâtului și „scărpinatul în aer” (câinele face mișcări cu laba ca și cum s-ar scărpina la gât, dar nu atinge pielea).

Alte probleme tipice

• Probleme oculare: Cataractă, displazie retiniană, keratoconjunctivită sicca („ochi uscat”). Urmăriți dacă pleoapele micuțului nu se răsucesc spre interior (entropion) – genele subțiri pot irita globul ocular.
• Aparatul locomotor: Luxația rotulei (patela) este o problemă comună a raselor mici. De asemenea, apar probleme cu discurile intervertebrale.
• Urechi: Din cauza ventilației slabe, urechile lăsate sunt predispuse la otite și infecții fungice.

În ciuda blănii lungi, îngrijirea unui Cavalier King Charles Spaniel creează mai puține dificultăți decât ar putea părea la prima vedere, deoarece blana lor nu trebuie tunsă (și chiar nu se recomandă, pentru a nu strica structura naturală). Cavalier King Charles Spaniel sunt câini de apartament în adevăratul sens al cuvântului, așa că trebuie să locuiască alături de stăpân, la căldură și comfor.

Proceduri principale de îngrijire:

Cavalerii sunt inteligenți și dornici să facă pe plac, ceea ce îi face elevi excelenți. Totuși, pot fi puțin distrați. Cea mai bună metodă este întărirea pozitivă. Fără țipete sau pedepse fizice – acest lucru doar va speria câinele sensibil și va distruge încrederea.

O trăsătură notabilă a acestor micuți decorativi este nevoia moderată de activitate fizică, dar asta nu înseamnă că sunt leneși. King Charles Spanielii sunt puțin activi acasă, dar prind viață afară. Pentru ei este suficientă o plimbare scurtă pe zi doar în scopuri igienice, dar pentru sănătatea inimii se recomandă plimbări de cel puțin o oră în total pe zi. Dacă doriți ca animalul de companie să vă țină companie în ieșiri mai lungi, va trebui să-l obișnuiți cu efortul crescut cu grijă și treptat.

În același timp, King Charles Spanielul puțin probabil va putea însoți stăpânul în timpul maratoanelor profesionale – inima sa nu este concepută pentru eforturi extreme, deși va accepta cu bucurie un jogging ușor.

Această rasă este cunoscută pentru cerșit. Vă vor privi cu ochi plini de tristețea universală în timp ce mâncați un sandviș. Nu cedați! Greutatea în exces este o povară suplimentară pentru inima bolnavă și articulații.

Reprezentanții acestei rase pot fi hrăniți cu hrană uscată super-premium (alegeți gamele pentru rase mici sau diete speciale pentru rasă) sau cu hrană naturală, alegând produsele ținând cont de echilibrul nutrienților. În cazul hrănirii naturale:

• Proteine: Mâncărurile proteice sunt componenta principală a dietei. I se oferă carne crudă de vită slabă (congelată în prealabil) sau carne fiartă de pui/curcan.
• Pericolul oaselor: Nu oferiți niciodată câinelui oase tubulare de pui, care sunt ușor de ros – așchiile ascuțite îl pot răni și pot provoca perforarea stomacului.
• Carbohidrați și fibre: Sursa de carbohidrați în meniul animalului de companie sunt orezul și hrișca. Fibrele și vitaminele sunt asigurate de legume proaspete sau ușor fierte (dovlecel, morcov, dovleac) în cantități mici.
• Grăsimi: Câinii au nevoie de foarte puține grăsimi; pentru un Cavalier este suficientă o linguriță de ulei de calitate (de somon sau de in) pe săptămână, adăugată la mâncarea gata preparată pentru îmbunătățirea calității blănii.

Înainte de a lua un cățeluș, cântăriți toate „pro” și „contra”, deoarece responsabilitatea pentru viața unui animal este un pas serios.

• Cavalier King Charles Spaniel a apărut în serialul „Sex and the City” ca animalul de companie al lui Charlotte, pe nume Elizabeth Taylor.
• Conform legendei, după execuția regelui Carol I, câinele său a refuzat să mănânce și a murit de tristețe, devenind un simbol al devotamentului rasei.
• Cuvântul „Duchess” (Ducesă) era adesea folosit ca nume pentru câinii din această rasă în epoca victoriană.
• În ciuda aspectului lor de „jucărie”, Cavalerii participă cu succes la competiții de agilitate și obediență (ascultare).

Năpârlesc mult Cavalier King Charles Spanielii?
Da, năpârlesc, în special primăvara și toamna. Periajul regulat ajută la controlul cantității de păr din casă, dar nu veți putea evita complet prezența acestuia pe mobilă.

Latră acești câini?
Cavalerii, de regulă, nu sunt „lătrători”. Pot lătra pentru a avertiza despre sosirea oaspeților, dar nu sunt predispuși la lătrat fără motiv. Totuși, din plictiseală sau singurătate, orice câine poate începe să vocalizeze.

Este această rasă potrivită pentru alergici?
Nu, Cavalier King Charles Spaniel nu este o rasă hipoalergenică. Blana și mătreața lor pot provoca reacții alergice.