Istoria rasei: de la maiași până în prezent
Istoria dezvoltării rasei Chihuahua seamănă cu un roman polițist captivant, în care faptele se împletesc cu legendele. Majoritatea chinologilor sunt de acord că rădăcinile acestei rase se întind până în antichitate, făcând-o cea mai veche rasă de pe continentul american.
Cea mai răspândită versiune științifică leagă originea Chihuahua de câinii Techichi. Aceștia erau câini mici, muți (nu lătrau), crescuți de tolteci încă din secolul al IX-lea pe teritoriul Mexicului actual. Techichi erau ceva mai mari decât Chihuahua moderni și aveau blana mai lungă. Imaginile lor pot fi găsite pe pietrele piramidelor din Cholula și în manuscrisele antice.
După cucerirea toltecilor de către azteci, Techichi au devenit animale sacre. Nobilimea aztecă credea că acești câini sunt ghizi ai sufletelor morților către lumea de dincolo, „Mictlán”. Din păcate, această credință costa adesea viața câinilor - erau îngropați împreună cu stăpânii lor. Există, de asemenea, o teorie conform căreia sângele de Techichi s-a amestecat cu cel al câinilor chinezești cu creastă, care ar fi putut fi aduși de conchistadori sau comercianți, ceea ce a dus la reducerea dimensiunii și la apariția variațiilor cu păr scurt.
Chihuahua „moderni” au fost descoperiți de turiștii americani abia în 1850, în ruinele vechi de lângă Casa Grande, în statul mexican Chihuahua. Comercianții locali vindeau cățelușii de buzunar ca suveniruri vii. Statul se învecinează cu Texas, Arizona și New Mexico, de unde rasa și-a început marșul triumfal prin lume. American Kennel Club (AKC) a înregistrat oficial rasa în 1904, iar primul reprezentant înregistrat a fost un câine pe nume Midget.
