Istoria rasei: un singur motan la originea tuturor
Istoria rasei Devon Rex nu începe cu un plan de selecție, ci cu o descoperire. În comitatul Devon, lângă orășelul Buckfastleigh, trăia un motan vagabond cu blana creață — după povestea consacrată în rasă, se ținea în preajma unei mine de cositor părăsite. În iulie 1959, o pisică tricoloră cu alb a fătat de la el, iar un pui a ieșit acoperit de bucle — până la inele pe coadă. Pisica îi aparținea lui Beryl Cox, care a păstrat puiul și l-a numit Kirlee.
Presa britanică scria deja despre pisici creațe — era vorba despre Cornish Rex din Cornwall, descoperiți cu zece ani mai devreme. Domnișoara Cox le-a scris crescătorilor că are și ea un motan creț. A urmat acea împerechere de verificare, puii cu blana dreaptă și concluzia că era vorba de o mutație nouă.
Recunoașterea
- GCCF (Marea Britanie) a recunoscut rasa Devon Rex în 1967.
- CFA (SUA) a votat în unanimitate, în februarie 1979, statutul de rasă distinctă și a admis Devon Rex la înregistrare; în 1981 rasa a trecut în clasa provizorie, iar statutul de campionat l-a primit în 1983. Formula răspândită „CFA a recunoscut rasa în 1979” este deci adevărată doar pe jumătate: 1979 înseamnă înregistrarea, iar campionatul de expoziție a început patru ani mai târziu.
- TICA a admis Devon Rex în clasa de campionat în 1979 — chiar în anul înființării sale.
De ce „toată rasa de la un singur motan” nu este doar o formulă frumoasă
Toți Devon Rex de astăzi sunt urmașii lui Kirlee. Mai mult: femelele care i s-au adus în primii ani erau nu doar înrudite îndeaproape între ele, ci și descendente directe ale lui Kallibunker — la început se credea, doar, că mutația este aceeași. Pentru recunoașterea rasei au fost necesare câteva generații de împerecheri „rex × rex”, iar acestea s-au făcut în interiorul unui grup minuscul de animale.
GCCF o spune pe șleau în politica sa de creștere: consangvinizarea începută pentru obținerea recunoașterii a continuat și după aceea, iar rasa a fost urmărită de la bun început de probleme serioase de sănătate — luxație de rotulă, coagulopatie și o miopatie ereditară (spasticitate), cunoscută astăzi drept CMS. Nu este formularea criticilor rasei, ci a propriei sale comisii de creștere.
De aici și cerințe de creștere mai stricte decât la majoritatea raselor. În sistemul GCCF, un Devon Rex sau o variantă de Devon Rex poate figura în registrul activ de reproducție doar în una din trei condiții: pisica însăși a fost testată normală pentru gena CMS; sau părinții ei au fost testați normali; sau rezultatele sunt normale pe toate liniile pedigriului din generațiile anterioare. Exact această întrebare trebuie să o pună cumpărătorul unui pui.
Ce este o „variantă de Devon Rex”
Termenul vă va ieși în cale negreșit în pedigriuri și sperie degeaba cumpărătorii. Fiindcă părul creț este recesiv, doi Devoni pot da un pui cu blană obișnuită, dreaptă. Nu este nici defect, nici „metis”, ci o variantă a rasei: o pisică Devon Rex prin origine și prin tip, purtătoare a unei copii a genei crețului. Variantele lucrează pe deplin în creștere — GCCF arată explicit că, pentru folosul maxim al încrucișării, sunt necesare inclusiv împerecheri „variantă × variantă”, iar produșii cu blana dreaptă din astfel de împerecheri sunt considerați variante doar după un test ADN care confirmă gena.
Încrucișarea în afara rasei este permisă, dar îngust: GCCF aprobă o listă de rase partenere — abisiniană, Asian Shorthair, British Shorthair, birmaneză și korat; toate celelalte rase figurează ca neaprobate. Se precizează separat că Devon Rex este incompatibil cu Cornish Rex, Selkirk Rex și LaPerm, că astfel de împerecheri sunt extrem de nedorite, iar produșii lor merg în registrul de referință și nu se folosesc în niciun program de creștere rex. Scopul este formulat direct: menținerea rasei complet separată de celelalte mutații rex.
